Misteriosul ilustrator de la etajul 3

Nu prea mi se mai intamplase sa stau pana seara tarziu facand ceva ce-mi place atat de mult incat sa nu vreau sa ma duc la culcare, sa vreau sa nu se mai termine niciodata. Asa cum simteam cand eram mica si ma jucam. Pe nesimtite se facea miezul noptii si joaca era in toi si venea mama in pijama, tipand in soapta sa ma duc imediat la culcare. Dar toata lumea stie ca daca joaca moare, nu o mai poti invia a doua zi.
Apoi in gimnaziu faceam reviste pe care le copiam la indigo. Si ma prindea miezul noptii tot desenand si scriind la lumina neprietenoasa a lampii de sus.
Si apoi vorbitul cu orele la telefon cu baieti. Nu ne spuneam nimic, dar nimicul asta hranea fluturii din stomac si le facea aripile mari si puternice.
Si apoi scriam proiecte pentru facultate, de multe ori scrise de mana. Si scriam pagini multe, multe, ba pe pat, ba pe jos, ba pe scaun, cu geamul deschis ca sa intre aer curat si tipete de cucuvele si vecini, fara muzica, fara internet, doar cu 30 de carti deschise peste tot in jurul meu. Si nu voiam sa ma culc pentru ca-mi placea ce scriam acolo si aveam milioane de idei.
Si acum cateva zile, cand uitasem cum e sa amani somnul si nu pentru cineva, un film sau o carte, am descoperit ca se face ora 2 dimineata si eu inca mai desenez cu tus rosu si tus negru ilustratii pentru povestile mele din cap, nescrise inca nicaieri. Pentru ca-mi ieseau asa cum doream sa-mi iasa, aveau o lume a lor, separata de a mea. Si am fost atat de fericita ca inca mai pot sa ma bucur 100% pentru ceva incat m-am dus repede si am baut un rest de sticla de sampanie. Si apoi m-a durut capul toata ziua dar durerea de cap de la sampanie e mai dulce decat alte dureri asa ca a fost ok.
M-am apucat greu de desenat. Sunt atat de multe stiluri si eu nu-l gaseam deloc pe al meu printre ele. Si dupa ce am trecut cu greu peste "dar eu nu stiu, dar eu nu pot, dar nu-mi place ce iese, dar iese aiurea, de ce nu am talent" acum e bine. Mi-am indeplinit singura o dorinta foarte mare. Mi-a luat ani, dar acum ma simt in stare sa trec la urmatorul nivel si sa fac orice credeam inainte ca mi-e imposibil: sticla, afaceri, expozitii, sabii, un nou soi de lalele.