As vrea sa existe un supermarket care sa aiba DE TOATE. Inclusiv masini mici ale timpului, de unica folosinta. Cum faci o tampenie, intorci cheita masini, te intorci, nu faci tampenia si gata. mergem inainte.
Blogul asta e ca un bufet masiv, din lemn de cires, mostenit de la bunici, in care gasesti si seturi de cesti inflorate de portelan pentru ceai, si bibelouri kitch, si cutia cu actele familiei, si parfumul cel bun, cu care te dai inainte sa pleci in oras. Si tot ce vrei si ce nu vrei.
Imi plac mult, mult, mult lucrurile vechi, aburite de timp. Unii ar spune patina timpului, eu spun abur pentru ca probabil aura asta veche e formata din toate respiratiile oamenilor din trecut care au iubit acel lucru.
Toamna asta voi purta o gramada de pulovere gri, bluze in dungi si coliere colorate. Si voi avea par scotian.
As vrea sa cunosc mai multi oameni nascuti in '78. Ma inteleg grozav cu ei, dar sunt foarte rari. Cred ca fac parte dintr-o specie care se intalneste probabil doar in junglele amazoniene, unde nu opreste metroul meu.
Iar am capul in nori. As sta si as vorbi numai despre lucruri burgheze si snoabe. Si as vrea sa mi se indeplineasca toate visele pe care le am noptile astea: plimbari prin parcuri islandeze, coruri de balene, clatite umplute cu dulceturi din fructe de pe luna si cate si mai cate.
9 comments:
Aș importa puțină lumină suedeză. Piezișă și subțire. Iar dacă mi-ați dărui o clătită, aș ține-o sub pernă, să-mi picure dulceață lunară în gândurile cu care mă trezesc dimineața.
Am avut un bufet din lemn masiv, lasat noua de o tanti who has left the building.. La inceputul deceniului trecut, anii '10 (!), fiind o perioada de "crestere economica", am donat minunea bufetiera cu multe sertarase, incrustatii maiastre, plus celebra masa de taitei glisanta ascunsa in pantecele-i..
Acum mi-ar fi fost bun, suntem pe descrestere economica.. dar cand am fost la el nu-l mai avea si oricum nu se cadea sa il mai cerem inapoi..
nimeni nu mai are nevoie de bufete, avem telefoane mobile atotcuprinzatoare si leptoape acum, dar ce interesante si cuprinzatoare erau! alea móbile!
Şerban Tomşa: O clatita umpluta cu lumina suedeza
Anonymous: pana acum cateva luni nici mie nu-mi placeau bufetele. dar acum au inceput sa-mi placa foarte mult lucrurile vechi si desuete. in bufet te poti ascunde, intr-un dulap ergonomic de la ikea nu prea.
Toate lucrurile vechi au un iz de arhaic si ascund povesti minunate in spatele lor. Au fost martori ale unor evenimente trecute si bine spuneai, au un abur imperceptibil format din respiratiile oamenilor din trecut si un pic din dorintele si visele lor...
Zile senine si pline de iubire!:)
nu-mi plac e-bufetele, in care trebuiesc inghesuite pepeseuri, apoi aveiuri si tot cortegiul aferent mesageriei electronice
intr-un bufet de-al bunicilor, lucrurile aveau un loc, dar lucrurile electronice, in care desigur cineva a investit un minim de timp si pricepere, daca o sa le pastram, o sa ocupe loc si memorie, si nu e sanatos sa detinem mai multe e-bufete ca ne impovaram, ori altminteri o sa ne creasca capetele de o sa aratam ca niste sepii mergatoare!
clatite cu dulceata de fructe ...yummy
Italo Calvino in Cosmicomiche (prima povestire, La Distanza della Luna) povesteste despre laptele de luna, pe care il luau direct cu lingura, pe cand luna era tare aproape de pamant.
Le persone salivano sulla Luna per prendere il latte lunare, una specie di ricotta molto densa che si trovava in alcune crepe delle rocce lunari.
De ce nu si dulceata, ricotta merge bine cu dulceata de visine cred.
Cand aveam 20şiceva de ani nu-mi plăceau decât obiectele de o simplitate desăvârşită, pătrăţoase, albe sau negre (a, şi cănile verzi). Cu fiecare an s-a mai adăugat în mine o meandră sau un arabesc, aşa încât bufetul tău din lemn de cireş (musai cu burtică bombată şi vitrinuţe de sticlă colorată) mi-a devenit indispensabil (într-o zi am să-l găsesc şi de-adevăratelea, nu numai virtual). Cred că s-ar şi potrivi în casa mea burgheză şi snoabă, aş putea sărog pe cineva să mă pozeze lângă el în puloverul gri de patinaj al mamei, pe care moliile l-au menajat până-n zilele noastre cât să-l port măcar o dată pe iarnă. A, da, şi în sertarul cu acte (în care la bunica ar sta linguriţele de argint) e o mapă cu certificate de naştere colorate - pe-al meu scrie 78. De fiecare dată când te citesc mă întreb dacă nu ne-am întâlnit vreodată într-un vis.
78 si 80 are sitting in a tree :)
Post a Comment