Ce nu am reusit niciodata pana acum? Sa trimit pe cineva care merita "la naiba". Pentru ca eu ma cert civilizat si singurele momente in care injur foarte urat sunt atunci cand ma lovesc de mobila sau imi prind degetele in usa. Se pare insa ca loviturile primite in suflet sunt ceva normal pentru mine, din moment ce nu merita nici macar un banal si naiv "du-te naiba".
De curand insa, i-am urat asta cuiva. Cu pofta. In gand, bineinteles.
Si azi m-am gandit: de fapt unde l-am trimis, unde este acest loc misterios Cum nu urasc pe nimeni si nu doresc raul nimanui, evident ca "la naiba" nu inseamna "in iad". "Naiba" la care ma refer eu este insa un loc extrem de indepartat, care nu poate fi gasit pe nicio harta, si unde eu nu calatoresc niciodata, deci nu exista pericolul sa ne intalnim din greseala pe strada. Unde e mereu lumina gri, de 6 dimineata, noroi pe jos si miros de tren, filmele nordice au subtitrari gresite, camerele au aer de motel, femeile au pantofi butucanosi, e mereu mult de munca la serviciu, telefoanele nu au acoperire dar suna mereu si cand raspunzi vine tonul, televizoarele au purici, se aude muzica de restaurant ieftin atunci cand deschizi fereastra pentru aer curat, oamenii sunt plictisiti si vorbesc taraganat, aparatele foto scot poze urate, albastrui, si bautura e turnata in pahare murdare.
Si recitind descrierea asta, imi pare rau acum pentru toti cei pe care i-am trimis aici. Clar nu e iadul, dar e mai rau ca-n iad. E ca intr-un film comunist, artistic, cehoslovac.
7 comments:
Persoanele tre sa "merite" cu adevarat sa ajunga acolo:)))
În „la naiba” la care-i/-l trimit eu mai sunt și căpșuni stricate și fluturi care se prăbușesc în zbor și țipă ascuțit înainte de somn.
+1 pt. Irina :)
..parerea mea e ca ii si aduci..
..te duci si tu acolo, ii tavalesti inconstientul prin lumea aia..si il si readuci la senin.
il duci cu viteza intunericului in the darkness, apoi il "clatesti" asa ca intr-o scena de film in care cineva apasa pe ceafa unuia incercand sa il inece si cand simti ca e suficient ii scoti capul din apa, il stergi, il usuci si incet incet il urci in tren si in tacere in ritmul trenului printre munti spre vale ajungeti acasa.si in gara ii spui detasata "la revedere" cu un mare simt al raspunderii satisfacuta ca ai insotit acel suflet intunecat in aceasta experienta.Cumva, chiar si in "injuratura", tot pt celalalt incerci sa faci ceva Bun..nu pt tine.
>:D<
De unde ştii atât de multe despre La Naiba ?
G: Pentru ca uneori sunt si eu trimisa acolo. E un loc popular.
Un loc numit de alţii... Pământ.
Post a Comment