Povestea monstrului cu adidasi albastri

Cand n-am inspiratie, dau drumul la muzica, iau pixul si incep sa desenez.Cel mai mult imi place sa scot la iveala monstri. Sunt cei mai interesanti, nu e nevoie de talent sa desenezi un monstru adevarat si imi dau o gramada de idei in doi timpi si trei miscari.
Azi am desenat un monstru in laboratorul din Experience Hotel si mi-a iesit mai bine decat mai asteptam. Asa ca m-am entuziasmat si am scris repede Povestea Monstrului cu Adidasi Albastri:

   Monstrul era mare si labartat, locuia sub un pod si putea fi vazut mai
tot timpul mancand un carnat. Nu facea nimic toata ziua, se plimba
printre broaste prin apa, pana cand il tragea curentul si termina
toata provizia de nurofen a farmaciei din apropiere. Si suferea pentru
ca toata ziua statea la soare, in fundul gol, fara sa aiba ceva de
facut. Visa sa aiba costum si cravata, sau poate sa comande o armata,
sa scrie la calculator mereu, sa-si dea cu pumnii in cap ca nu-i vin
idei si-i e greu. 
   Asa ca s-a gandit sa-si ia curajul lui de urias in
dinti si sa caute de lucru in oras. A intrat in prima cladire de
birouri care i-a iesit in cale, unde a speriat groaznic o domnisoara
secretara  care a fugit atat de repede incat si-a pierdut una din
sandale. Asa ca l-au dat afara. Monstrul s-a intristat, dar nu s-a
lasat. A intrat in alta firma unde un manager de resurse umane i-a dat
o fisa de completat si un pix prea mic, pe care iute l-a pierdut in
buric. Ce competente ai, a intrebat omul in costum? Imi place sa stau
pe drum si sa mananc scrum. Unde te vezi peste 5 ani? Aici, cu
dumneavoastra, un pic mai evoluat, mancand sapun, a raspuns sincer
monstrul. Iesi afara, fiara, a zbierat angajatorul, esti gol si prost
si mirosi ca o tocanita uitata pe masa, afara.
  Dar unde sa ma duc, s-a intrebat trist si retoric monstrul, demoland
biroul dintr-o singura miscare.
  Nu avea nicio idee, asa ca si-a luat lumea in cap. Pe drum a gasit o
pereche de adidasi albastri, probabil parasiti de un baschetbalist
ratat sau vreun gigant fara talent la aruncat. Si inca e pe drum.
Intre timp s-a mai schimbat, s-a mai micsorat, i-a mai crescut parul,
s-a mai ingrasat, nimeni nu mai stie cum arata acum. Dar daca vreti sa
faceti o fapta buna, angajati-i pe cei ce cauta la voi un loc de munca si-s
incaltati cu adidasi albastri. Poate unul din ei e chiar el. Si poate
chiar aveti nevoie de cineva care stie si poate sa manance de toate,
chiar si sapun.