Aduceti masina de facut zgomot in platou!

Ascult muzica linistita, vorbesc cu oameni calmi, stau noaptea tarziu, in intuneric, cu sonorul filmului redus la tacere, ascultand golanii cum joaca table pe infundate, merg tiptil pentru ca nu-mi place zdupaitul, vorbesc incet si cugetat si nu (mai) trantesc usile, tin telefonul mai mult pe silent si daca as putea, as vorbi jumatate din zi pe muteste si telepatic. Si cand aud un om vorbind mult prea tare, ma incrunt dezaprobator.

Concluzia: e prea multa liniste in viata mea.

Toamna-i galbena, nu gri

   Nici nu a venit bine vara ca mie incepe sa mi se para ca se simte toamna la orizont. (E ceva normal pentru mine: de exemplu, ma uit la un jeleu si nu ma gandesc cat de bun e in timp ce-l mananc, tot ce-mi vine in cap e ca o sa se termine foarte curand, asa ca sa fac bine sa ma bucur de el cat de mult pot, sa nu cumva sa nu apreciez cum trebuie jeleul, ca alta ocazie nu o sa mai am si o sa-mi para rau).
Vad semne de toamna peste tot in timp ce merg prin deșert si simt cum mi se usuca pielea si devine pergament de elefant: mormane de frunze galbene, miros de ardei copt si clincanit care se aude din bucatarii pe inserat, acel tip de zdranganit de farfurii pregatite pentru copiii care vin de la scoala.
   Si tare imi doresc sa ies acum pe usa si sa ma trezesc intr-o toamna uscata, cu termometrul blocat la 20 de grade, sa-mi pun pe mine un pulover nu foarte gros si o haina gri-soriceasca, si picioarele sa intre vesele in ghete pudrate de praf, din piele intoarsa, si sa ies la o la o plimbare printre ghindele din parc si sa ma vad numai galben-rosu-portocaliu in fata ochilor, apoi iesiri nesfarsite la ceai in cani pline de buline, ceaiuri care miros a portocale sau mure sau nuca de cocos cu rom, in timp ce frig palmele si fac masaj cu aburi la nas, iar eu numar ca un mafiot banii inainte de cumparaturi de fulare pufoase sau manusi cu semi-degete, si indes pe cap caciula in dungi, cu moț gigantic, care electrizeaza parul, dar parul meu se electrizeaza oricum ca un țipar,  indiferent de conditii, asa ca nu mai conteaza.

2 case

Treceam acum cativa ani pe langa o casa pazita de doi plopi uscati. Era o casa singuratica, frumoasa dar neingrijita. Era napadita de buruieni si pisici fara stapan. Avea perdele la geamuri, parea locuita de niste suflete inchise. Din cand in cand auzeam venind de undeva un fel de marait infricosator. Imi imaginam un cuplu de batrani cu maini tremurande si zgariate, spaland cu un burete de vase, intr-un lighean in bucatarie, un leopard salbatic, adus de cine-stie-unde de nepoti si parasit acolo.

O alta casa care-mi placea era o casa unde se spalau multe cearceafuri. Avea gauri in acoperis si o bicicleta stricata in curte, casuta postala ruginise si banca din fata usii era mereu plina de frunze galbene,  ca intr-o toamna permanenta, nesfarsita. Si niciodata nu vedeam pe nimeni scotand capul pe geamurile murdare sau iesind pe usa cu vopsea scorojita. Am tras atunci concluzia ca era o casa cu fantome. Niste fantome mai curate decat media statistica, din moment ce-si spalau cu atata drag cearceafurile.

Recensamant

Imi plac oamenii blanzi, atat de blanzi incat nu-ti zic niciodata nici macar un "du-te mai incolo". Imi plac oamenii care imi pun si mie intrebari, nu se multumesc doar sa raspunda intrebarilor mele. Ii iubesc pe cei ce nu se baga cu de-a sila in viata mea, care imi dau timp si imi inteleg nevoia de spatiu. Cei care vor sa incerce lucrurile care-mi plac mie si ma conving si pe mine sa renunt la incapatanare si sa intru un pic in lumea lor. Si-mi mai plac oamenii care nu se supara cu una-cu doua pe mine doar pentru ca nu ma port ca un om perfect si nu ma ridic la inaltimea asteptarilor lor. Adevarul e ca prea avem cu totii asteptari cocotate pe picioroange si cei ce nu renunta la perfectionismul asta relational risca sa se dea peste cap si sa se transforme in bursuci cu limba ascutita de critic. Imi plac oamenii care se lumineaza atunci cand ma vad si nu se plictisesc cu mine nici macar atunci cand recunosc si eu ca m-au prins intr-un moment in care sunt extrem de plictisitoare. Si-mi plac si oamenii care nu se prefac mereu ca sunt veseli si fericiti si victoriosi, care impacheteaza cadourile in ce gasesc si ei prin casa si cu care pot vorbi in limba nonsensiana.

Termometrul arata ca asfaltul are febra

Sa vedem partea buna a lucrurilor: da, e foarte cald, dar in decembrie o sa ne amintim cu placere de parul strans in varful capului, de geamurile mereu deschise ca niste ochi insomniaci si de limonada tinuta in congelator ca sa se raceasca mai repede. De fustele colorate si sandalele lipaitoare si de sentimentul de vacanta pe care il ai chiar si atunci cand deschizi dimineata usa de birou.

Si mai cred ca prieteniile si relatiile care trec cu bine de astfel de zile fierbinti, lipicioase si transpirate, au sanse mari sa dureze. Cand treci printr-un cuptor alaturi de cineva, e clar ca relatia e destul de puternica sa treaca peste o gramada de greutati. "La bine si la greu" ar trebui schimbat in "la fierbinteala si la inghet".