Nici nu a venit bine vara ca mie incepe sa mi se para ca se simte toamna la orizont. (E ceva normal pentru mine: de exemplu, ma uit la un jeleu si nu ma gandesc cat de bun e in timp ce-l mananc, tot ce-mi vine in cap e ca o sa se termine foarte curand, asa ca sa fac bine sa ma bucur de el cat de mult pot, sa nu cumva sa nu apreciez cum trebuie jeleul, ca alta ocazie nu o sa mai am si o sa-mi para rau).
Vad semne de toamna peste tot in timp ce merg prin deșert si simt cum mi se usuca pielea si devine pergament de elefant: mormane de frunze galbene, miros de ardei copt si clincanit care se aude din bucatarii pe inserat, acel tip de zdranganit de farfurii pregatite pentru copiii care vin de la scoala.
Si tare imi doresc sa ies acum pe usa si sa ma trezesc intr-o toamna uscata, cu termometrul blocat la 20 de grade, sa-mi pun pe mine un pulover nu foarte gros si o haina gri-soriceasca, si picioarele sa intre vesele in ghete pudrate de praf, din piele intoarsa, si sa ies la o la o plimbare printre ghindele din parc si sa ma vad numai galben-rosu-portocaliu in fata ochilor, apoi iesiri nesfarsite la ceai in cani pline de buline, ceaiuri care miros a portocale sau mure sau nuca de cocos cu rom, in timp ce frig palmele si fac masaj cu aburi la nas, iar eu numar ca un mafiot banii inainte de cumparaturi de fulare pufoase sau manusi cu semi-degete, si indes pe cap caciula in dungi, cu moț gigantic, care electrizeaza parul, dar parul meu se electrizeaza oricum ca un țipar, indiferent de conditii, asa ca nu mai conteaza.
7 comments:
Ma faci sa visez frumos tare... Nu prea mai suport caldura asta si abia astept sa vina toamna, chit ca ne intoarcem la scoala si reincepe alergatura.
Asa am scris pe blog, ha, ha, ha (ma citez, nu ca altii:)): "Canicula ar trebui să vină abia la sfârșitul lunii august, căci în cele 20 de grade ale dimineților necaniculare de astăzi, presimt prematur și cu nostalgie viitoarele dimineți de septembrie, trecerea din vară în toamnă, din vacanță în nevacanta. De vacanța de vară ar culmina la sfârșit de august cu arșița pe care am simțit-o și o să o mai simțim vara asta, am respira ușurați la finele ei, deci am găsi mai multă bucurie în transformarea vremii și vremurilor. E aceeași trăire năvalnică ce mă face să opresc o piesă muzicală preferată înainte de a se termina, doar ca să o relansez pe unde de la începutul ei. Nu e lipsă de acceptare a cursului firesc al lucrurilor, este doar o paranteză, o buclă pe care o construiesc în timp, o iluzorie amânare."
Ce frumos. :)
e incredibil... nu inteleg cum reusesti sa scrii fraze care pur si simplu imi declanseaza 16 amintiri/sentimente deodata. Citesc de mult dar nu pot sa zic ca e o reteta.. e pur si simplu frumos si foarte aproape. Desi suna egoist se intampla ca momentul tau de liniste sa fie locul meu preferat din univers.
MihaelaMaria: gand tomnatic la gand tomnatic :)
Ivana, Ana, Anonymous: multumesc :) ma bucur tare, tare mult cand stiu ca ajut la linistirea altor oameni :)
Salut! Am o leapşă pentru tine. Sper să o iei şi să o dai mai departe... :)
http://vanillamoon.wordpress.com/2012/07/26/leapsa-liebster/
mie mi se pare incredibil cum ai putut descrie o poza dintr-un album din acela chic de la un vreun producator de haine scumpe, care-si marketeaza colectia de toamna pentru hippies de anii 2015, care traiesc intr-un miniunivers Ikea-Moleskine-Starbucks. Cum e posibil sa vrei sa locuiesti intr-o photoshopare? Mi se pare la fel de plauzibil ca si experienta cu a locui printre garduletele de silicon dintr-o poza cu un procesor .Dar banuiesc ca exista ceva quirky chiar si acolo.
Post a Comment