Treceam acum cativa ani pe langa o casa pazita de doi plopi uscati. Era o casa singuratica, frumoasa dar neingrijita. Era napadita de buruieni si pisici fara stapan. Avea perdele la geamuri, parea locuita de niste suflete inchise. Din cand in cand auzeam venind de undeva un fel de marait infricosator. Imi imaginam un cuplu de batrani cu maini tremurande si zgariate, spaland cu un burete de vase, intr-un lighean in bucatarie, un leopard salbatic, adus de cine-stie-unde de nepoti si parasit acolo.
O alta casa care-mi placea era o casa unde se spalau multe cearceafuri. Avea gauri in acoperis si o bicicleta stricata in curte, casuta postala ruginise si banca din fata usii era mereu plina de frunze galbene, ca intr-o toamna permanenta, nesfarsita. Si niciodata nu vedeam pe nimeni scotand capul pe geamurile murdare sau iesind pe usa cu vopsea scorojita. Am tras atunci concluzia ca era o casa cu fantome. Niste fantome mai curate decat media statistica, din moment ce-si spalau cu atata drag cearceafurile.
1 comment:
SUnt multe case de genu prin tara... case in care chiar stau oameni... rupti parca de societate si de orice altvcva...oameni care nici macar cumparaturi nu-si fac ci au rude care vin si le aduc ce au nevoie
Post a Comment