Pe culmile discretiei si modestiei

De ceva vreme trec printr-o perioada foarte ciudata: am devenit extrem de discreta. Asta dauneaza scrisului pe blog si pe tot felul de retetele sociale. Orice as scrie am senzatia ca este foarte personal ( daca nu pentru mine, atunci pentru celelalte persoane implicate), ca este ceva special si intim si nu pot sa-l arat si lumii fara sa am senzatia ca pierd ceva. Nici macar o poza cu o prajitura nu mai pot posta fara sa ma simt aiurea. Si daca asta si cealalta si altele sunt atat de private, nu-mi mai ramane nimic de spus. 

In afara de discretia monstruoasa de care dau dovada, am luat-o razna si cu modestia. Daca povestesc despre ceva ce mi-a iesit bine, am impresia ca ma laud ca om arogant si egoist si ma simt foarte prost. Iar cand citesc posturile altora, in care insira numai reusita dupa reusita si succes dupa succes, imi vine sa nu ma mai laud niciodata ca sa nu ajung niciodata asa.

In rest, sunt un om normal. :))

Sper sa fie doar o faza totusi, sunt de parere ca oamenii prea discreti pot sa explodeze la un moment dat din cauza atator lucruri secrete.