O dorinta la sfarsit de ianuarie.

As vrea sa nu mai existe date fixe. Sa ne mutam data de nastere cand avem chef, sa punem Craciunul in mai si Anul Nou in septembrie. As vrea sa nu mai existe expresia "asa stau lucrurile" mai ales cand e vorba de lucruri inventate de noi, nu de natura. Cred ca timpul ar trece astfel mai haotic, dar mai greu si mai surprinzator. L-am pacali intr-un mod frumos.

Simt de observatie

Ma intalnesc in fiecare zi, la metrou, cu cativa oameni ce au, intamplator, acelasi drum ca si mine in timpul saptamanii. Ma gandeam azi: cat de multe poti afla despre un om, in doar cateva minute, fara sa vorbesti vreodata cu el, trebuie doar sa fii atent si sa-ti imaginezi ca in clipa aceea el e cel mai important lucru din univers.
I-am observat cand erau raciti, dar isi terminasera servetelele, cand se certasera cu cineva, ce citeau, daca era vorba de o carte despre afaceri, autobiografie sau SF. I-am observat stand pe peron cu un iubit sau o iubita, apoi, peste cateva luni, cu alt iubit si alt iubita. Si cum isi iau ramas-bun, rece sau cald. E un baiat care mi s-a parut intotdeauna foarte ciudat. Cu prietena lui, ciudatenia lui devenea induiosatoare. Fiecare despartire de ea era ca o despartire inainte de razboi, cand el pleaca departe, spre moarte, si ea ramane in orasul bombardat, obligata sa lucreze la o fabrica de cauciuc. Unii au ticuri, isi frang mainile, se joaca solitaire pe telefon, unii au sireturi rupte, fulare de dinamovisti si manusi gaurite.
Din cand in cand ma intristez. Poate sunt egocentrica, dar mi-ar placea sa stiu ca macar din cand in cand, pe peron, exista cineva care sa se uite curios si atent la mine. Nu pentru ca vrea ceva de la mine, ci pentru ii place sa ghiceasca ce se ascunde in spatele unui strain. Orice observator merita sa fie si el obiectul observatiei din cand in cand, asta il va face sa fie un observator si mai bun.
Asa cum i-am zis unui prieten acum ceva vreme, in timp ce se plangea ca-l tot intrerup: Nu pot sa te ascult bine daca nu ma lasi si pe mine sa vorbesc!

Pe ici, pe colo

Am depresie post-sarbatori si n-am niciun pic de energie. Imi iau insa vitaminele si uleiul de peste si astept sa ma transform din nou, peste noapte, intr-o zvarluga.
Mi-au placut azi niste porumbei care invarteau pe asfalt un pix. Ce pacat e sa fii pasare, sa vrei sa fii scriitor, sa ai atatea de povestit si o viziune unica asupra lucrurilor, dar sa dai peste un pix prea mare pentru ghearele tale si sa nu poti scrie nimic.
Mi-a placut domnul care plimba un caine si-l certa molcom si fara suparare: Ei, vezi, de aia te murdaresti, ca esti curios ca o pisica.
Mi-a placut o fata care mergea melodios. In mod sigur facuse sau facea balet, mergea in pasi de dans, probabil se invartea in poante cand nimerea intr-un colt mai intunecat, fara public incruntat.
Mi-a mai placut un domn care citea cu nesat o carte si dadea navalnic paginile. Din pacate, nu am vazut ce citea, cartea era ascunsa ca pe vremuri intr-o invelitoare de caiet.

Bani de noapte

Am primit cadou de curand, de la Cristina, o pisica Neko aducatoare de noroc financiar, venita direct din Singapore. Toata ziua da din mana, de revelion i-am pus chiar si o sorcova daca tot era asa harnica. Uneori mi se pare ca tine un deget in jos, ca si cum ar spune "Off with your head", alteori pare ca saluta insistent, ca un vecin care tot spune "heeeei" desi e clar ca tu vrei sa te prefaci ca nu l-ai vazut. Uneori mi se pare ca e pusa pe semanat si imi arunca seminte direct pe podea, alteori ca e la concert si face semne obscene celor de pe scena. In orice caz, pisica misca ziua labuta fara sa o aud. Inca nu s-a dovedit productiva - nu s-au abatut pana acum asupra mea valuri de bacnote verzi, dar poate, la un moment dat, cine stie...
Noaptea in schimb, pisica se transforma intr-un monstru ticaitor. Labuta care se misca sacadat face mai mult zgomot decat o pendula: TIC TAC TIC TAC! Ca si cum ar vrea sa-mi transmita ca hai sus, nimeni nu doarme, banii se pot face si noaptea.
Nici nu e de mirare, tocmai am aflat de ce. Labuta care se misca e aia stanga si am citit ca spre deosebire de cele dreptace, pisicile Neko stangace au menirea de a aduce clienti si prosperitate in localuri de noapte precum baruri, cluburi, case de gheise (okiya) etc.

Toate vrabiile ar trebui sa-si cumpere sampon uscat

    Din cand in cand imi aduc aminte ca am in baie un spray cu sampon uscat. Tn minte ca am citit prima oara despre samponul asta intr-un manual de cosmetica inainte de revolutie si ma gandeam ce complicat pare sa te dai cu pudra de talc in cap. Era considerat, ca si azi, varianta mai simpla si practica a spalatului pe cap cu apa. Apoi, peste cativa ani, am citit o carte de groaza in care, din nou, era preamarit acest sampon din praf. Locul lui chiar parea potrivit intr-o carte de groaza.
    Stii cine se mai spala pe cap cu praf? Vrabiile. Ati trecut vreodata pe langa o baie publica de vrabii? Este cea mai minunata priveliste: cred ca e singura data cand vrabiile uita de tot, uita de precautii, de probleme si pericole, in timp ce se zvarcolesc in praf si se spala si pe sub aripi, si in urechi si pe penele de pe copane.     Chiar daca groapa cu praf e in mijlocul trotuarului, cand vrabiile se baga in baie, nu mai dau 2 bani pe tine, poti sa treci de 3 ori pe langa ele, nu o sa zboare niciuna de acolo. E placerea lor suprema, asa cum e pentru noi baia plina cu spuma si uleiuri de baie dupa o zi grea.
    Vrabiile sigur ar iubi samponul uscat. Asa cum il iubesc si oamenii cu par drept, mai degraba scurt si necomplicat. La ei functioneaza.Parul meu nu-l iubeste. Poate pentru ca e mai degraba lung, plin de suciri si rasuciri si serpentine, greu de pieptanat, si de fiecare data cand imi dau cu spray-ul ala si parul mi se face alb, pot sa vad cum o sa arat peste vreo 20 de ani, batrana si cu braul de lana. Asa ca astept sa se inventeze alt sampon practic, de preferat cu aer sau cu jeleu sau apa care nu uda.
      Oare in curand o sa apara si baia uscata? In mod sigur o sa vreau s-o incerc si o sa invit si niste vrabii sa ne balacim impreuna, la un sapun Dove gri din praf hidratant.

Post gospodaresc

Ura, primul post din 2014! Pana acum am avut deja 3 pene de curent, scriu repede pana nu vine iar Marele Intuneric.
Mi-am propus atat de multe anul asta, incat acum ma simt foarte ocupata si preocupata. Pana acum am reusit sa fac tot ceea ce mi-am propus. Nici macar nu conteaza ca au trecut doar 2 zile, o singura zi e de ajuns sa-ti schimbe viata :))):
- sa scriu pe blog din 2 in 2 zile ( inca nu-mi dau seama daca e o coincidenta sau chiar ma tin de treaba). Sa scriu doar de dragul de a scrie, chiar daca nu am nicio idee sau chef. Pentru ca mi-e dor sa scriu aiureli.
- sa fac zilnic 100 de genuflexiuni ( am reusit sa fac vreo 75, e bine, nici nu ma asteptam sa fac 100 chiar asa, din prima luna, nu sunt perfectionista, macar de as face peste 50 in fiecare zi)
- sa sterg saptamanal praful de pe dulapuri ( am reusit ca in ultima zi a anului sa fac tot ceea ce nu am reusit sa ma mobilizez in celelalte sute de zile: sa sterg praful chiar si dupa dulapuri - de ce nu pot s-o tin asa mereu?)
- sa ma uit la mai multe filme romantice, pentru ca simt ca am vazut mult prea multe filme horror si am inceput sa devin un om fara inima. Mi-am dat seama ca daca impart un film romantic in 2 episoade si pun la mijlocul lui un film cu extrateresti, il apreciez astfel mult mai mult.
- sa scriu un poem care nu are nicio legatura cu poezia sau arta in general, in fiecare seara. Nimic serios, nimic cu rima, pur si simplu ceva scurt despre ziua respectiva.
Inchei acest post cu poemul de ieri.

In prima zi a anului nou am ramas fara electricitate
In timp ce afara straluceau pe trotuare
Cioburi si confetti si fantomele unor petarde extraordinare.

Am pandit blocurile din jur, sa fiu sigura ca e o pana generala

E infricosator sa stii ca doar tabloul tau electric s-a stricat

Si trebuie sa te mobilizezi

Sa chemi un electrician mahmur

Sa cauti numarul lui pe internet

In timp ce telefonul tau sta ca de obicei sa moara

Pentru ca am un ne-telefon muribund

Care functioneaza 1 minut si apoi vrea in priza

Si nu inteleg de ce il mai suport!

Cand stai pe intuneric, iti aduci aminte ca ai un geam

Asa ca am stat si m-am uitat la 2 lampioane

Care se plimbau aprinse pe cer

Si cand lumina a venit inapoi

Dupa vreo ora, cam asa

Mi-am pus un film 

Si am amanat iar

Cumpararea unui alt telefon.