Din cand in cand imi aduc aminte ca am in baie un spray cu sampon uscat. Tn minte ca am citit prima oara despre samponul asta intr-un manual de cosmetica inainte de revolutie si ma gandeam ce complicat pare sa te dai cu pudra de talc in cap. Era considerat, ca si azi, varianta mai simpla si practica a spalatului pe cap cu apa. Apoi, peste cativa ani, am citit o carte de groaza in care, din nou, era preamarit acest sampon din praf. Locul lui chiar parea potrivit intr-o carte de groaza.
Stii cine se mai spala pe cap cu praf? Vrabiile. Ati trecut vreodata pe langa o baie publica de vrabii? Este cea mai minunata priveliste: cred ca e singura data cand vrabiile uita de tot, uita de precautii, de probleme si pericole, in timp ce se zvarcolesc in praf si se spala si pe sub aripi, si in urechi si pe penele de pe copane. Chiar daca groapa cu praf e in mijlocul trotuarului, cand vrabiile se baga in baie, nu mai dau 2 bani pe tine, poti sa treci de 3 ori pe langa ele, nu o sa zboare niciuna de acolo. E placerea lor suprema, asa cum e pentru noi baia plina cu spuma si uleiuri de baie dupa o zi grea.
Vrabiile sigur ar iubi samponul uscat. Asa cum il iubesc si oamenii cu par drept, mai degraba scurt si necomplicat. La ei functioneaza.Parul meu nu-l iubeste. Poate pentru ca e mai degraba lung, plin de suciri si rasuciri si serpentine, greu de pieptanat, si de fiecare data cand imi dau cu spray-ul ala si parul mi se face alb, pot sa vad cum o sa arat peste vreo 20 de ani, batrana si cu braul de lana. Asa ca astept sa se inventeze alt sampon practic, de preferat cu aer sau cu jeleu sau apa care nu uda.
Oare in curand o sa apara si baia uscata? In mod sigur o sa vreau s-o incerc si o sa invit si niste vrabii sa ne balacim impreuna, la un sapun Dove gri din praf hidratant.
No comments:
Post a Comment