Despre piticii de pe creierul meu

Exista multi pitici pe creierul meu pe care nimeni nu-i intreaba de sanatate, care nu au pasapoarte, pitici tristi, obositi, care vor sa-si ia carnetul de sofer dar le este lene si frica pentru ca masinile sunt diabolice in opinia lor, pitici care ar vrea sa fi inventat dispozitivul de franare a rotilor, pitici disidenti si revolutionari, pitici imbracati in vestute rosii si albastre, pitici care cotropesc orasele altor pitici si apoi ii alunga sa traiasca in munti, imbracati doar in tinute lejere, pentru ora ceaiului, pitici plini de emfaza si aroganta, pitici de o cruzime atroce, care vandalizeaza casele piticutelor care cos goblenuri, pitici care urasc mimii, pitici care se invart in cerc si-si frang mainile cand au probleme si apoi se plang ca au mainile aspre, pitici cu fobie fata de coafeze si pitici cu aversiune fata de oamenii critici, pitici mici, care nu stiu nimic dar vor sa fie stransi in brate, pitici mari, monstruosi, pe care nu-i place nimeni dar sunt tolerati, pitici cu mult par pe maini , pitici chiriasi, datornici, care fug cand o vad proprietareasa, pitici care au scheleti in dulap, pitici pasionati de plante medicinale, carora le este frica de butoanele rosii, pentru ca nu se stie niciodata cand un asemenea buton ar aduce sfarsitul lumii, pitici care asculta melodii linistitoare si pitici care nu inteleg matematica, pitici care sar peste baltoace si pitici carora le plac biscuitii din cutii de tabla, pitici dictatori, nervosi si capriciosi, suspiciosi si maniosi si pitici linistiti ca niste copii batrani, pitici bonjuristi, pitici gramatici si paharnici, pitici vesnici si pitici care vor mereu sa doarma, pitici care vor sa fie iubiti si pitici care iarta multe, piticute taoiste si piticute gheise, pitici intelepti, cu mustati de inginer si pitici rubensieni, care poftesc mereu la cate ceva imposibil.