The things you own end up owning you

Ma trezesc dimineata cu parul valvoi, deschid doar un ochi, pana sa apuc sa-l deschid pe celalalt, pana macar sa devin constienta de faptul ca m-am trezit, ma reped cu pasiune la calculator si-l deschid, nici macar nu ma duc la baie. De obicei procesul de deschidere al calculatorului imi ia multa vreme pentru ca EL este mai special: intai treb sa-l deschid, xp-ul nu se incarca, asa ca dau restart, deschid in safe mode, inchid din nou si deschid iar :D. Acest proces lung si dureros pentru un om somnoros reuseste sa ma trezeasca. Prioritatea este deschiderea messengerului, forumul apoi noile mailuri primite. Si asa, in fiecare zi, in fiecare dimineata. Cand am probleme cu netul o panica innebunitoare mi se strecoara in suflet. Incep sa-mi frang mainile. Din 5 in 5 minute arunc o privire catre luminitele palpaitoare ale modemului care, daca nu clipesc, e de rau. Urmeaza multitudinea de telefoane catre rds, unde invariabil mi se spune dupa multe minute de asteptare, "Nu va auzim, mai telefonati inca o data". Si totusi ma bucur ca nu sunt dependenta de jocuri, ma bucur ca inca mai citesc mult, mai am timp sa ma uit la filme, documentare, inca mai ies mult din casa, inca mai cunosc oameni si nu ma trezesc inchisa in vreun paradis fiscal plin de succubi sarmante, gnomi cersetori, warriors cu fete de beatles, vaci miner druide sau samani in forma de vaci, masinute de curse sau vampiri cu priviri pacatoase si triste.