Monday, February 05, 2007

Too happy for my blog

Sunt fericita. Eram si inainte fericita, dar acum lucrurile au luat-o razna de tot. Unul dintre efectele acestei fericiri iesite din comun este insa ca nu mai pot scrie, pentru ca sunt zapacita, nu ma pot concentra si toate gandurile mele, ca niste scolari grasi, au iesit gramada in curtea scolii si chiulesc de la ore ca sa se joace cu o minge mare. Eu, care scriu de obicei toate posturile dintr-o suflare, lucrez acum la un post de 3 zile si tot nu iese nimic. Si bineinteles, aici se opreste postul meu pentru ca mai mult nu pot :))

19 comments:

christina said...

publicul se bucura ca esti fericita :)

Irene said...

:) un public bun!

Monica J said...

happy or...violently happy?

alexandru said...

"Get happiness out of your work or you may never know what happiness is." (Elbert Hubbard)
...also happiness can refresh your imagination, te asteptam cu texte frumoase, asa cum ne-ai obisnuit;
enjoy the happy moment :)

Andreea said...

eu ce sa mai zic... m-am intors!

te inteleg si te pup. iesim la un ceai curand?

Irene said...

monica: mai aproape de violenty happy decat de happy

alexandru: pai e doar o indispozitie de moment :)), nici macar fericirea nu ma opreste sa scriu ( desi se pare ca eu scriu cu ravna doar cand sunt suparata sau lipsita de chef)

andreea: pupiiiici, bine ai revenit! sigur ca da, ramane sa vorbim :)

ovydell said...

E irene indragostita ?...nu conteaza, noi vrem doar sa scrii :)
Cu fericirea mai incet, intai munca, dupa aia distractia. :)

Irene said...

mi-am luat doar o zi libera, atat :P, de maine reincep sa scriu. sper :-\

albeenah said...

era si timpul..era si cazul...Cat despre "scris in blog" ...sunt cateva zile de soc din asta in care inspiratia "hiberneaza"...apoi ai sa vezi ca se trezeste mai proaspata si revigorata ca oricand...cu accentul pe 'proaspata' Irene ;)

ilisim said...

Eu te invidiez :p.

vic said...

eu m-am luat 3!+2 =5 (nu 3 factorial, 3 vesel)

Maurice said...

obiectez anemic la "toate gandurile mele, ca niste scolari grasi, au iesit gramada in curtea scolii". e o figura de stil care intrerupe fluxul de beatitudine pe care te imbarci sa il exprimi. cam cat de grasi sunt copiii cu pricina? copiii obezi produc un amestec de mila pentru glumele la care sunt supusi neindurator de colegi si viitorul lor care se anunta dificil, pe de o parte, si revolta fata de parintii neatenti care i-au lasat sa ajunga "grasi", pe de alta parte. gandurile tale contin si ele acest tragism latent? sau incerci sa sugerezi ca fericirea seamana pe undeva cu acel exces temporar de energie cauzat de doparea cu glucoza, si urmeaza, amenintand surd, din viitor, "plata" obligatorie pentru momentele de joaca si autoindulgenta ale grasanilor din propozitie? daca da, foarte adanc :)

altminteri, felicitari pentru fericire!

Irene said...

maurice: cum spuneam si in ultimul post, nu ma pot gandi la viitor pentru ca stiu sigur ca o sa platesc pentru fericirea de acum. stiu sigur asta :) obezitatea fericirii se plateste.

Maurice said...

tu incerci sa faci sa dureze si o astfel de fericire obeza... eu prefer sa traiesc orice fericire "nepermisa" fulgerator, si dupa aia ii inghesui cu bocancii amintirea mumificata in cotloane ale memoriei de unde stiu ca nu voi avea chef sa o scot prea curand ca sa o contemplu. prefer sa imi eliberez agenda pentru fericirile fara efecte secundare. altfel spus, dau oricand fericirea obeza si blocata in prezent din mana pe aia lean, mean & guilt-free de pe gard. dar e doar o chestiune de stil personal... as i said, enjoy your overweight happiness :)

v said...

am zis ceva rau?...

Irene said...

v??? de unde pana unde?

maurice: e o fericire foarte importanta pentru mine, asa obeza cum e. multumesc :)

v said...

pai, caci comentariul meu entuziast la postul cu oamenii lipaitori de la ispe n-a intraaaaat... *snif
este drept ca tot acel comentariu incepea cu ceva de genul 'aoleu, ce ma mai enerva pe vremuri si nu voiam sa intru la tine-n blog ca toata lumea imi freca ridichea cu el'... dar totusi... :)

Irene said...

v, nu stiu ce s-a intamplat cu comentariul tau, nu l-am primit spre moderare:(
nu e prima oara cand blogger face figuri urate cu comentariile. asa ca daca poti, mai posteaza-l inca o data, te rog.

v said...

:)
ok, deci m-am linistit ca nu e nimeni suparat pe mine fara motiv

(nah... nu-l mai postez, asa a fost sa fie, s-a dus linistit in lumea comentariilor care nu mai cuvinta.)