Wednesday, February 07, 2007

Fara planuri!

Am decis sa asez fericirea pe fotoliu, dupa pliurile draperiei stacojii, i-am dat un dinozaur sa se joace cat timp sunt ocupata si eu am revenit la scris.

Citesc Saint-John Perse :). Mi-ar fi placut sa ma numesc Alexis Saint-Léger Léger, cred ca este cel mai minunat nume din lume. Poemele lui sunt atat de frumoase incat reusesc sa le citesc chiar si fiind foarte obosita. Am adormit in timp ce ma gandeam cat de frumos suna:"Daca nu copilaria, ce era atunci, iar azi nu e?"

Zilele astea ma framanta ganduri rasucite pe toate partile, pentru ca sunt nevoita sa traiesc in prezent, aici si acum, lucru care nu-mi sta in fire. Pentru prima oara, dupa multi ani, chiar vreau sa ma detasez de trecut si viitor pentru ca nu e momentul sa fac planuri si nici nu mai vreau sa fac planuri. Am obosit sa fiu o "planificatoare", numai ca nu prea stiu sa fiu altfel. I. imi zice sa ma gandesc cum reuseam sa fiu fericita atunci cand eram copil si cand doar momentul conta si sa fac la fel. Numai ca eu, chiar si cand eram mica, eram atat de preocupata de viitor incat atunci cand dadeam peste ceva ce-mi placea mult incepeam sa ma gandesc cum sa-l opresc, cum sa-l lungesc, cum sa trag de el ca sa tina mai mult, sa existe cat mai mult in viitor in mana mea. Odata am reusit sa mananc dintr-o bomboana foarte mica, dar foarte buna, timp de 3 zile. O sa incerc sa ma gandesc la oameni tot ca la niste bomboane mai mari, mai mult sau mai putin colorate...

7 comments:

I. said...

finitul este infinit si infinitul este finit. prezentul este eternitate.
incearca sa te bucuri de fiecare clipa :*

un baiat said...

Mi-ar placea sa am o iubita ca tine.

gigix said...

:)

ovydell said...

da, deci io sunt o bomboana foarte dulce din care sa mananci mult, mult timp si sa iti placa atat de mult incat sa uiti de orice planuri, iar tu o cicolatica, lol, din care sa musc putin cate putin, dar cu grija sa nu se termine prea repede :))

sorry nu m-am putut abtine...oricum am citit postul incet si fara graba ca sa il savurez mai mult timp :P

alexandru said...

good to have you back :)
delicios textul, imi aminteste de mine, nu doar in copilarie, dar si acum trag de lucruri/momente/oameni sa tina cat mai mult

jane said...

din fericire, oamenii nu sunt ca bomboanele... dak sunt atat de buni precum o bomboana exceptionala, nu se termina niciodata.
good to have u back! :)

Irene said...

daa, m-am intors, tare mult am lipsit :P