Monday, September 24, 2007

ο Ceti / ο Cet

Noua casa mea naste zilnic paienjeni. Toata noaptea mi-am petrecut-o tresarind, crezand ca o sa ma trezesc cu un picior de paianjen in nas sau cu genele cusute cu panza. Dimineata am pierdut jumatate de ora incercand sa prind un male model cu peste 6 perechi de picioroange cu cana mea verde preferata. E ciudat in noua mea casa, cam frig, dar bine. Doar ca dimineata sunt probleme cu apa calda, totul e intunecos si afara pare mereu ca e primavara. Si din cauza asternutului, patul meu pare o omicron ceti. Nu e de mirare ca ma simt bizar.

4 comments:

mastic said...

Scară la cer, de Marin Sorescu

Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scară la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!

magoo said...

Ireano, asta e arahnofobie. Se scapă de ea, cu cântec de popă. :)

about your spider-friends said...

nets of silk, nets of trust, so sensitive spiders, they will keep you fresh and tasty

Anonymous said...

aspiratoru, unde-i aspiratoru, Irene-cea-de-zen? da, merge şi ăla mare când ai de-a face cu dihănii mai mari.

mastic, las-o, bre, ce naiba, aia e poesie scrisă de Sorescu chiar pe patu de moarte, în spital. umpic prea serioasă pentru momentul de faţă :).

când ăsta ar fi trebuit să fie chiar un post cu şampanie pentru noul aşezământ. asta dacă ostrogoata n-ar fi fost 'bizară'. hm...

eu, oricum, îţi spun... felicitări, Irene, bravo că ai ajuns cu bine la concretizare şi să-ţi fie cu folos!