Thursday, September 13, 2007

Comoditate urata

Uneori, de fapt de multe ori urasc telefoanele mobile. Nu numai pentru ca fac parte din categoria de lucruri care ne ajuta sa fim mai comozi si in acelasi timp mai lenesi si obisnuiti sa intindem mana si sa avem ce vrem si astfel sa ne plictisim mult mai des. Masinariile astea din jurul meu ma fac sa ma simt ca o adormita care isi traieste viata apasand pe mii de butoane.
Eu imi urasc telefonul mobil si telefonul mobil ma uraste pe mine. El este vechi, lent si nu-l motivez niciodata sa dea ce are mai bun din el. Este zgariat de la chei, murdar de la carioci si pixuri si cand imi ploua in geanta, culoarea rosie a vechiului portofel se transfera peste el, umbrindu-i toate orizonturile ( si enervandu-l atat de tare incat se bloca si refuza sa-mi recunoasca drepturile de proprietate si cartela sim).
Uneori cade in cap din pat si devine si mai prost, prostia tinandu-l chiar si 2 zile. Si este mereu infometat si racit, vrea mereu sa se incarce si sa stea cu picioarele in apa fierbinte a prizei. In plus, are o fire rea si-mi uraste ipodul, pe care-l loveste cu salbaticie in gatul alb si-l murdareste cu orice ocazie.
Am impresia ca am fata de el o atitudine cum avea mastera doamna vasilian fata de lizuca; cand ma lasa balta imi vine sa-i zic "gangania dracului" dar imi amintesc ca e doar un telefon si ma opresc. Oricum simte ca nu-l doresc si reuseste de multe ori sa se faca uitat acasa, printre perne, ca sa poata urmari stand in pat "tanar si nelinistit" ( nu numai ca este un prost dar este si un mare fan victor newman) iar eu ma enervez apoi toata ziua pentru ca fara telefon mobil inseamna si fara ceas.
Telefoanele mobile sunt urate dar si infricosator de bune la casa omului dar mi-ar fi placut sa fi trait in acele vremuri cand telefonul fix era un lux si telefonul public era foarte important. Cand domni imbracati elegant ( pe vremea aceea oamenii nu erau asa comozi si isi dadeau silinta sa se imbrace cat mai frumos) in costum, cu alura de Cary Grant, bagau fisele in telefon si vorbeau repede si concis, rezemandu-se de zid si tinandu-si pardesiul pe un brat. Domnii astia pareau mereu ca flirteaza sau transmit secrete de spionaj. Acum incabinele telefoanelor publice gasesti sticle de coca cola goale, eternul graffiti erps pe telefon si geamurile tandari pe jos.

10 comments:

Ana said...

Parca ii si vad pe nenii aia in stilul Cary Grant. Au si ceas din acela de-l agata de buzunarul vestei? Eu am facut probabil prostia, ca multi altii de altfel (cred) de a renunta la ceasul de mana cand mi-am luat mobil si acum canf raman fara baterie, n-am nici ceas. Pentru ceva vreme traiesc intr-o lume debusolata intr-o lume atemporala. E o senzatie nasoala la inceput, dar devine din ce in ce mai faina daca ii dai "timp":)

Harlay said...

O solutie ar fi sa iti iei un telefon cu forma de cabina telefonica. Mic, mic, da' aratos.

Diana said...

un telefon de cabina sau un telefon clasic (http://www.themadhatter.net/telephone_lg.jpg) nu s-ar fi uitat niciodata, dar niciodata, la seriale cu victor newman.

Anonymous said...

şi iată, suflete de ostrogoată, fără nici o legătură cu telefonul mobil (la care mă enervează totuşi în anumite perioade felul în care sună, devenit străin şi bezmetic), dar ca să te îmbunez după încruntarea vizavi de dulcele melanj al prieteniilor cu dragostele, iată, daca n-ai apucat să treci pe acolo, un post la care am tot revenit de vreo 50 de ori în ultimele două zile (cre'că i-am mărit considerabil traficu lui Răzvan):
http://razvan.exarhu.ro/very-very-heavy-rotation/

vrea mereu să se încarce şi să stea cu picioarele în apa fierbinte a prizei :), plăcut that one. aşa cum îmi plac multe altele pe care le tot găsesc în urmă...

koma said...

Frumoasa si de actualitate insemnarea ta. Dar parca lasi de inteles ca suavul iPod ar fi tolerat in poveste. Oare nu e si el tot o masinarie...

fericiti cei saraci cu gsm`ul!

zmagoo said...

Cauta de-ti ia telefon cu cuc.

jijix said...

r u pre-teen enough?

Cristescu Bogdan said...

e pur si simplu utila porcaria asta, desi inlocuitor deocamdata nu este , cred ca ai prins tu un moment de slabiciune cu tine, si ai descris putin sadic viata ta alaturi de telefonul mobil!
Oricum nu conteaza ce spun altii .. eu am nevoie de javra cu butoane cu glas poliofonic!

INCADRAT said...

"vrea mereu să se încarce şi să stea cu picioarele în apa fierbinte a prizei" e misto. got me!

BlindGirl said...

Eu zic sa il dai la un iubitor de animale... aaaa... scuze, de telefoane mobile (sau la un colectionar daca e f vechi) si tu sa vezi poate gasesti unul cu care sa imparti acelasi serial si sa stie la cine vrei sa raspunzi si a cui telefon astepti ;)