Mi-a fost greu in ultima vreme. Cel mai greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu dezamagirile provocate de oameni. Sau poate cel mai greu mi-este sa ma lupt sa raman asa cum sunt, indiferent de ce mi se intampla si indiferent de cat ma intriga faptul ca exista oameni care traiesc in cu totul alte galaxii si care tot intra in coliziune cu lumea mea. Nu ca as avea ceva cu ei, dar chiar imi fac rau si din cauza lor imi dispar atatea specii de dinozauri dragi.
Tot imi spun ca, indiferent de ceea ce mi se intampla, eu nu o sa ajung genul de persoana care se uita urat la oameni, care se asteapta la ce e mai rau de la ei, de fapt genul de persoana care nu mai crede in oameni. Ar fi trist sa ma pomenesc pe nesimtite ca am ajuns asa. Intre timp imi duc in continuare aparenta viata de om mare si ma plang ca e grea si dificila si singuratica. Si ma plang si de sanatate si bani si nesansa. Noroc ca totul se intampla doar la exterior :) Totul este doar o emisiune data la o ora tarzie.
