Thursday, June 05, 2008

Masina de cusut cu pedala turcoaz

Bunica mea avea o masina de cusut cu pedala turcoaz. Cu 4 sertarase pline de ace si papiote de toate culorile si uneori, ocazional, cate un gandac lucios intr-o cutie de vaselina. Mai avea niste reviste cu tipare ingalbenite. Iar acele erau prinse in cartoane asa frumoase, ca niste ambalaje de bomboane de pom: stacojii, aurii si argintii. Bucati de materiale erau varate peste tot iar sub acul automat era intins o bucata de material care-l ocrotea nu mai stiu de ce primejdii care pandesc acele de cusut automate cand masinile se odihnesc. Pe vremea bunicii mele barbatii faceau cadouri nu rochii, ci materiale de rochii. Iar bunicul meu ii cumpara la ocazii speciale cele mai scumpe materiale, care nu erau insa si cele mai frumoase. Multi ani a purtat bunica mea o rochie facuta dintr-un material ciudat, plastic, bleumarin cu carouri mari roz si verzi fosforescente. Masina de cusut avea cate o bucatica din toate aceste materiale. Pe vremea aceea se folosea degetarul. Acum degetarele au devenit piese de muzeu.

In ziua de azi acele si ata nu mai sunt ce au fost iar eu nu am stiut niciodata sa tin un degetar pe deget cand cos. Acum doua zile am vrut sa cos un nasture in amintirea perfectului nasture verde pe care l-am pierdut pentru ca mi-a fost prea lene sa-l cos bine.
Am incercat sa bag ata in ac. In acest timp 50 de camile au intrecut ata si au trecut prin gaura acului in timp ce 10 bogati au gasit poarta si s-au cazat in rai. In ziua de azi ata este prea groasa si acele prea subtiri pentru ca oare cine se mai indeletniceste cu cusutul? Pare un obicei asa perimat. Ca remaiatul ciorapilor. Iar pentru mine e de doua ori de greu pentru ca eu nu pot sa bag ata in ac decat cu mana stanga. De ce nu se poate inventa un dispozitiv de bagat ata in ac? De ce tehnologia nu poate moderniza toate aceste obiceiuri stravechi? Sa avem un robot care, cu gesturi de bunica, sa inmoaie ata cu gura lui metalica si apoi sa-ti dea acul pregatit pentru operatie.
Asa ca am schimbat de vreo 2 ori si ata si acul ca sa pot sa cos micul nasture ce se rostogolea inainte si inapoi pe bluza ca un caine ciobanesc pe pajiste. Iar acum imi doresc o masina de cusut, de preferat cu pedala turcoaz.

9 comments:

doinash said...

Hahaha. Ce dulce-melancolic "peisaj".
Masina "mea" de cusut din copilarie era Singer cu forme elegante, ca si cum metalul ar fi fost plastilino-elastic la momentul fabricatiei. Cu o pedala enorma pe care imi placea ingrozitor de mult sa o apas ca sa pun in miscare toata minunea. Numai ca nu era cu pedala turcoaz, ci toata era neagra, ba chiar ruginie mi se parea si-si astepta linistita stapana intr-o camera intunecoasa, chiar langa geam. Nu mai stiu ce zgomot scotea cand era folosita dar ma umplea de placere de fiecare data cand vizitam cu mama pe "prietena cu masina de cusut". Dupa care au aparut alea electrice si s-a dus dracului totul. Am intrat la faculta si am plecat din oras...

Anonymous said...

dispozitivul de bagat ata in ac , exista deja facut (primul link pe google la cautarea "dispozitiv de bagat ata in ac" :)) ).. insa robo-bunica are niste buguri si trebuie sa mai lucrez la ea.

Anonymous said...

pedalati! pedalati! pedalati! xD

Korova said...

Dacă îmi aduc bine aminte, prin sertarele de la maşina de cusut a bunicii (tot singer), era şi un dispozitiv de băgat aţa în ac. Nu ştiu sigur dacă l-am produs acum în imaginaţie sau chiar îmi aduc aminte de el...

Korova said...

Dacă îmi aduc bine aminte, prin sertarele maşinii de cusut a bunicii mele (tot singer), era şi un dispozitiv de băgat aţa în ac. Nu ştiu sigur dacă l-am produs eu în imaginaţie sau dacă chiar exista cu adevărat.

Mai ţineţi minte de zvonul acela care spunea că un anumit model se maşină de cusut singer are o bucată de platină înauntru?

Oare câte poveşti cu maşini de cusut au dispărut din cauza acestui zvon?

Zebra said...

O! Masina de Cusut, o plecaciune...

Aveam un vecin chiar deasupra care cosea pantaloni. De foarte dimineata si pana foarte seara el cosea pantaloni. Si apoi iesea sa scuture paturica pe care cosea de ate.
Toti barbatii din bloc purtau pantaloni cusuti la masina vecinului.
Zidurile blocului erau atat de subtiri incat auzeam tot ce se petrecea in jurul masinii de cusut a vecinului...

o plecaciune...

Raluca said...

:-) Multumesc mult pentru amintiri! Bunica mea avea masina de cusut pe care of folosea matusa mea cea mai tanara, care era adolescenta cand eu eram copil. Si-si cosea bluze moderne cu umeri dezgoliti si mie rochite mov cu buzunare in forma de inima. Ce-mi mai placeau hainele acelea!

Selene said...

Asa este, melancolic peisaj, nu mai avem timp sa ne permitem nici sa coasem un nasture, acum hainele sunt confectionate la preturi extrem de mici...unele...iar croitoresele au obosit sa practice o asa meserie migaloasa si fara recompensa materiala care sa merite efortul depus. Doar bunicile faceau aceste lucruri cu drag si cu toata daruirea.

Soso said...

N-ai idee cate sentimente ai trezit in mine cu articolul asta.E ciudat cum cateva cuvinte ale unor oameni total straini de tine te pot marca intr-atat(sper ca exista si se scrie despartit).O noapte buna iti doresc!