Sunday, June 08, 2008

O duminica linistita

De obicei duminica este liniste pe strada noastra. Mai ales cand vremea este ploioasa. Ocazional se aud furculitele lovind farfuriile sau cestile de cafea care lovesc dintii bautorilor. Azi insa duminica obisnuita are concediu.
Eu am de munca, Ruchi are de scris la lucrarea de licenta. In dreapta casei noastre este casa francezilor, cu copii galagiosi si iepurele Pompom, in stanga este restaurantul de fite care gazduieste o petrecere de copii bogati. Copiii tipa cat de tare pot, incurajati de animatoare care striga "mai tare, MAI TARE!". Apoi sparg baloane si tropaie pe dalele de piatra. Si tipa, tipa ca si cum tocmai descopera ca pot tipa. La mijloc, in casa noastra, zarva. Din cand in cand, eu si Ruchi ne intalnim pe hol. Suntem ciufulite si strigam una la alta, pline de manie in timp ce nervii trec ca niste unde pe fetele noastre incruntate. Ne descoperim veleitati de capcaune mancatoare de copii. Descoperim ca avem planuri comune in ceea ce o priveste pe animatoare.
Ma simt ca intr-un mcdonalds si vad totul in galben si rosu.
....
In sfarsit se aude "la multi ani", cantat de miile de voci de copii cu plamani sanatosi. In sfarsit o sa manance tortul si o sa se intoarca in micile lor casute cu etaje, umbrela de soare in curte si piscina albastra.

6 comments:

sorin said...

E vara, s-a dus linistea de Duminica. Acum toata lumea va iesi, va sarbatori, va urla si va tipa. E vara e cald

Harlay said...

Si asta de abia la pranz :)

Episodul 2 sa aflam continuarea? Stiu din surse sigure ca blogul iti este citit de cateva babute (sarumana doamnelor!) care freamata de curiozitate.

Un sentiment poate chiar mai transmisibil decat cascatul, as zice.

exquisite said...

dap, scrii foarte frumos. tot citesc de ceva vreme si nu-mi vine sa cred ca ai inceput aici abia in mai. am cumva senzatia ca tu erai aici de mult, de mult si ca doar eu sunt de vina pentru ca mi-a luat atat de mult timp sa te gasesc.
so, tell me it's me :)

exquisite said...

atata ma emotionasem ca nu vazusem arhivele.
yep, it was me :)
scuza-ma, Iren, nu mai pot sta, ma duc sa te citesc :)

comanu said...

si doar ti-am mai spus:
"wolfgang, shoooo pe ei!".
functioneaza oricand, oriunde, oricum.

h3l3na said...

Eu aud in fiecare Duminica, la vecina de sus, zgomotul ciocanului de snitel in talerul, parca acoperit de carne. Parese parca obraznicade aceea este torturata mai intai fiind jupuita, batuta iar apoi care va sfaraia in uleiul incins...ce a facut oare carnea pentru a merita aceasta soarta? IN FIECARE DUMINICA!