Saturday, November 29, 2008

E bine

Cum ii spuneam azi cuiva, eu devin antipatica foarte usor. Sunt constienta de asta si nu ma mint singura. Pentru ca rad cu gura pana la urechi chiar si atunci cand ma doare, sunt vesela chiar si atunci cand muncesc in weekend, trec repede peste ce nu iese cum repede si, mai ales, pentru ca orice s-ar intampla, mintea mea nu poate concepe ca traieste intr-o lume urata si nu o sa predice niciodata aiureala asta.
Am si eu orele mele negre, inca sunt influentabila, dar anul asta am invatat despre mine ca pot sa fac ceea ce-mi propuneam in momentul acela groaznic de acum trei ani: pot sa cred in lucrurile bune chiar si atunci cand am impresia ca nu o sa ies niciodata dintr-o bucla temporala, cand nu vad nicio iesire si atunci sper sa ma vada iesirea pe mine. Ca am invatat cum sa-mi pastrez linistea, sa-mi fabric singura liniste, dintr-un aparat asemanator aparatului de ceata. Cand imi amintesc de teroarea de atunci, la cum tremuram, la cum nu stiam cum sa-mi fac curaj singura, as vrea sa calatoresc in timp si sa-i spun lui Iren de atunci: "stai linistita, o sa fii mandra de tine un pic mai incolo, numai sa vezi cat de bine o sa ajungi sa te porti cu tine cand o sa renunti la atitudinea asta de gestionar de alimentara corupt fata de propria ta persoana".
Si d-aia zic asa azi, cum sa nu-ti pastrezi optimismul antipatic daca tocmai atunci cand te simti amar, un pic trist si speriat, iti scoate in cale pe cineva plin de acea energie buna pe care o au indragostitii, care iti da o carte nu mai mare decat un deget mare, despre plante si arhitectura, scrisa de mana de un japonez, mananca o prajitura si rade cu tine? Sa ma dea autoritatile afara din tara ca eu nu renunt la inumanul si antipaticul meu optimism!

18 comments:

Alexandru ILIE said...

sa fim realisti si sa ne pastram calmul: nu te da nimeni afara pentru ca-s toti ocupati cu alegerile :)

pushthebutton said...

Într-adevăr e bine. Antipatic față de cine? De cei cărora gravitația (nu gravitatea) le fură colțurile gurii?

genovevabreaz said...

Foarte bine, sa nu renunti! Fii tu insati! Optimismul tau, chiar daca ii deranjeaza pe unii, poate fi pt. altii molipsitor.
Si mie mi se intampla des sa fiu singura entuziasta din al meu colectiv "special" de artisti. M-am obisnuit cu postura mea de "ciudatica" (stiu ca nimeni nu-si poate schimba firea) si-mi urmez natura, cautand alte planuri de manifestare. :)

Florin said...

Inseamna ca esti un speciment pe cale de disparitie. :-) Felicitari!

rotiri...ametitoare said...

frumos...pana la urma o lume urata nu tradeaza decat o slabiciune a firii

Bogdan said...

Ai o zi frumoasa. Ce bine.

explorish said...

cinea zis ca-i antipatic? te-a pacalit.

feelmyflow said...

mie imi plac oamenii antipatici asa ca tine - adica imi plac oamenii care sunt optimisti, chiar si atunci cand [aparent] nu au nici un motiv sa fie asa...

Poppy said...

Nu ti-am spus pana acum ca te iubesc, nu? Ei bine da, si mi-e putin rusine ca ma folosesc de tine. Pentru ca de la " O seara perfecta este cea in care nu se intampla nimic" imi iau constant portia mea de Irene.
Suna monstruos si egoist, dar e o dependenta de care nu am de gand sa ma vindec. La Medeleni, cartea copilariei mele, devorata de nenumarate ori dar pierduta undeva unde nu mai vreau s-o gasesc (mi-e frica sa nu mi se naruie castelul), ei bine, cartea aceea o simt acum dupa 20 de ani, si e totul acolo: mirosurile, lumina, muzica, totul.
Asa ca nu pot decat sa-ti multumesc pentru ca astazi, cand jugularele erau gata sa mi se sparga tu ai reusit sa spui ca totul E Bine!
Multumesc Irene!

Iren said...

alexandru ilie: mda, si ce a iesit din alegeri :|

pushthebutton: e greu sa fii optimist, dar si mai greu sa ai un optimist langa tine cand ti-e greu si tot ce vrei e sa injuri. d-aia nu ma supar, dar nici nu ma las schimbata.

genovevabreaz: pai da, ca vezi, asta e problema. ce ne facem cu entuziasmul? ca nu am intalnit pana acum vreun pesimist sau realist entuziast. sau care sa inspire entuziasm. ce le-o fi facut oamenilor entuziasmul de il ocolesc cu atata perverenta?

florin: sa nu uitati atunci va amintiti de mine cand voi disparea din cartea de zoologie

rotiri ametitoare:

bogdan: a fost frumoasa pentru ca partial a fost urata si astfel mi-am amintit cum sunt, ca sunt cam uituca. cand imi merge bine, nu prea stiu cum sunt.

explorish: nu mi-a zis nimeni in fata, dar reactiile nu mint :D

feelmyflow: eu cred ca optimismul in stari puternice precum furia, deznadejdea etc nici nu se mai numeste optimism. se numeste tarie. si da, se invata precum tabla inmultirii. acum un an il stiam doar pana inmultirea cu 4 :), acum am ajuns la 6

poppy: :) :) :) e bine, da

Alin said...

esti o combinatie aparte: fire reflexiva in corp frumos

putin barbati rezista la mintea-ti scormonicioasa (se vede-n ochi, ochii tai au scanare progresiva in adancime)

iti doresc sa primesti mai mult decat admiratia pentru parinti si ajutorul pentru noi.. desi noi am fi in pierdere

Iren said...

alin: multumesc :)
de fapt toate comentariile de la postul asta mi-au facut tare bine la self-esteem asa ca pun si un multumesc general :)

laura s. said...

Acum 2 luni sotul meu si-a propus urmatorul experiment: de cate ori era intrebat ce face raspundea "excelent", "minunat" s.a.m.d. Si a tinut-o asa cam o saptamana. Am fost amandoi uimiti sa constatam ca dupa un astfel de raspuns interlocutorul ramanea mirat, in general fara replica si fara chef de vorba. De parca raspunsul corect ar fi fost "nasol", "nu prea bine" sau cel mult un "asa si asa". M-a bucurat astazi sa citesc ceva atat de frumos.

Laura S.

Paratisii said...

din "bolog in blog" am dat de tine... nu te cunosc, nici macar nu stiu cum arati (poate ca ai poze pe undeva, dar nu le-am vazut eu :D)... insa, citind blogul tau, parca ma transpun in alte vremuri... ma binedispune si il citesc mai ceva ca pe cartile mele (ce se asteapta citite de luni intregi).
Ai un stil foarte frumos de a transforma gandurile in cuvinte... si pot chiar sa iti multumesc ca... you make my day :)

Iren said...

laura s: si uite asa, ne obisnuim sa spunem cu timpul numai "mda, fac asa si asa" chiar si atunci cand facem bine, ca sa nu mai iesim in evidenta.

paratisii: multumesc :)

Roxana said...

Buna Iren!Chiar ma bucur sa te cunosc!Poate parea ciudat,insa si eu am aceeasi ,,problema" ca si tine:sunt extrem de optimista chiar si atunci cand drumul este plin de hatisuri,am tendinta sa vad ce e mai bun in oameni(desi numerosi prieteni imi spun ca oamenii sunt cele mai rele animale:P)si am o visatorie de speriat.Asa ca te intreb:cum se poate rezolva ,,problema"?:D Inca o data,ma bucur tare mult ca am descoperit blogul tau si promit ca voi deveni cititor fidel;)Take care!Bye!

Roxana said...
This comment has been removed by the author.
Iren said...

Hello, Roxana! Bine te-am gasit :)Sper sa nu scapam de problema noastra vreodata ;;)