Wednesday, November 19, 2008

Melancolia omului obisnuit

Cand ma loveste melancolia, intru intr-un timp gol, mobilat doar cu lucruri si oameni care au trecut iar nemultumirea si regretele infloresc ca umbrelele.
Imi e dor sa fiu la facultate, mi-e dor de cum jonglam cu toate cursurile in sesiune si aveam energie cat pentru 10 ireni.
Imi e dor de zilele in care saream din pat la 7 dimineata, fara nicio problema. Acum ma trezesc la 8, fac dus si apoi ma pomenesc ca ma asez in pat "doar pentru 5 minute". De fapt mai dorm o ora. Apoi mor de somn toata ziua si nici macar ceaiul negru cu lapte nu reuseste sa ma salveze. Cred ca o sa incep un program de calire, am ajuns o somnoroasa, bolnavicioasa si o plangacioasa. Puful nu-mi prieste.
Imi e dor de primul meu urs, cel cu salopeta cu pisici.
Imi e dor de A., de fapt de mine cea care era cu A. Mi se pare ca acum sunt prinsa intr-un ritm care nu mi se potriveste. Dar schimbam placa, nu e problema :)
Imi e dor sa ascult radio si sa invat lucruri noi, pe care nu credeam ca o sa ajung sa le fac vreodata. De ce pe masura ce implinim mai multi ani facem mai greu lucruri noi? De ce devenim dinozauri comozi?
Nu stiu de ce pe biroul meu sunt imprastiate o multime de cutere, asta imi da o senzatie de rana ascutita.
Am vazut azi cea mai frumoasa poveste in marmura de la metrou. Se leaga oarecum de niste cautari de pe net" om cu vioara si frag de catifea si cerculete in mijlocul capului". Evident, mi-e lene sa o pun pe hartie si din cap se va sterge odata cu aparitia unei noi povesti.
E ultimul meu post melancolic pentru o perioada de vreme.
Plec intr-o vacanta mignona. Ne vedem saptamana viitoare. Cand o sa ma intorc o sa urmeze niste posturi vesele :)

un PS. cu mult sens pentru mine: Regina Neagra catre Alice ( Alice in tara din oglinda): "Cand nu-ti vine in minte numele englezesc al unui anumit lucru, spune-l in limba franceza - si cand mergi, rasuceste-ti degetele de la picioare - si adu-ti aminte cine esti".

15 comments:

jo212 said...

melancoliile astea sunt diferite, dar observ eu, toate au ceva cu dorul..

vacanta frumoasa si vesela sa ai, si sa n-ai vreme sa ti se faca dor prea tare >:D<

Iren said...

da, e melancolie de tip "Doru". melancoliile de tipul "sorin" sunt un pic mai insorite.
multumesc >:D<

bogdan b said...

acanta placuta si vesela sa ai atunci! :)

Iren said...

multumesc

daniel said...

Adu-ti aminte ca esti si acum ceea ce erai cand erai langa A, si ceea ce vei fi fost langa L, sau ceea ce vei fi langa T.. dar e greu sa fii cine esti fara sa ai nevoie si de altcineva. Asa ca ai putea incearca sa scoti laptele din ceai si sa pui lamai sau portocale in loc. Sa fie o vacanta portocalie!
:)

explorish said...

sei come una farfalla.

(puteam sa zic pur si simplu "esti un fluture", dar mi-a placut cum suna "farfalla", parca mai potrivit).

parerea mea.

snowalker said...

adevarul e ca de facultate imi e dor si mie, si nu de altceva cat de faptul ca nu aveam prea multe griji, cursuri-partyuri-bericioaice-cursuri :)
Salutari din Canada :)
PS. acum ti-am descoperit blogul si il gasesc interesant :)

Alice said...

You know what they say, no wise fish would go anywhere without a porpoise.

joju said...

o dedicatie gaga din lumea nebuna pentru persoana care scrie aceasta pagina si care ma ajuta sa ma regasesc

pushthebutton said...

Câteodată viața (definită prin amestecul aromat de/cu atribute gen energie, plăcere, inițiativă, aventură etc.) e inhibată sau stimulată de libertate. Gradul de libertate e rezultatul respectării sau nu a unor convenții. Lucrează acolo un pic :)

edition gallimard said...

Imi tot imaginez posibilitati de rasucire a degetelor de la picioare. Si nu imi vine in minte decat zambetul/ranjetul halucinant al Pisicii de Chesire!

Andrei Sevastian said...

Nuuu! Inca nu s-a terminat toamna. Vive the melancolie! Pe urma impodobim bradul si ne indopam cu bucurii bogate cofeina. Pe curand!

pushthebutton said...

Îmi place melancolia. E creativă.

Marie Jeanne said...

stiu ursul ala. il am si eu, chinuit de cei zece ani de dormit cu mine. dar nu-l pot arunca. amintirea asta m-a facut sa plang.

Iren said...

mie mi l-au aruncat :(