Monday, January 05, 2009

-

De ce nu scriu despre perioada asta grea? Pentru ca ar trebui sa vorbesc de rau pe cineva care mi-a fost foarte draga. Eu nu pot face asta desi ma doare cand vad cum imi pune in carca toata greselile, responsabilitatea si vina unei prietenii irosite. Pentru ca ar trebui sa explic lucruri care nu trebuie sa fie spuse, pentru ca mi-am dat seama ca iert foarte usor de fapt, dar imi dau seama si de faptul ca a ierta nu inseamna deloc a accepta pe cineva inapoi in viata ta. E pentru prima oara din liceu cand trec prin asa ceva. Mai stau un pic sa ma linistesc alaturi de prieteni, mai fac ordine printre lucruri, ma apuc de tot ce nu am apucat sa fac tot anul trecut si apoi incep sa-mi caut iar casa. Sper ca si eu si ea sa fim fericite acum ca am ramas de capul nostru :)

16 comments:

Antoaneta said...

Convietuirea e o incercare grea, chiar alaturi de familia ta sau de omul tau, mai tarziu. Eu am experimentat chestia asta pe vas trei ani, unde colegele de cabina imi erau impuse (si eu lor). In Canada mi-am ales o data colocatara si nu ne-am inteles la curatenie. Sper sa-ti gasesti un cuibusor curand, singuratatea poate fi apasatoare, dar si o usurare. Sa-ti fie bine.

Iren said...

Multumesc, deja mi-e mai bine. Am ajuns sa zic, ca un om batran, ca linistea e cea mai importanta.

Antoaneta said...

Pai sa stii ca este, ca sa te auzi gandind.

loristiuj said...

şi eu am trecut prin asta... doare... da' trece :-)

Iren said...

lori: stiu ca trece si oricum n-am de gand sa raman cu sechele si sa nu mai vreau sa am o best friend vreodata. multumesc pentru comentariu.

1307 said...

e bine sa ierti usor. de ce sa stai cu pietre pe suflet?
oricum valizele iti vor fi destul de grele, de ce sa mai cari si bolovani dupa tine?

multa bafta!

si nu uitati ca atunci cand una dintre voi n-o sa mai fie, cealalta o sa-si doreasca sa mai aiba cu cine se certa dar n-o sa mai poata (sper sa fii inteles eu bine relatia voastra...)

Anda said...

Hmmm...inteleg. Sper sa iti fie bine.

Eugen said...

Nici sa nu te apuci sa scrii despre asta.

Asta e motivul pentru care iti citesc blogul. Pentru ca oamenii frumosi nu sparg farfurii de suparare in momentul lor de liniste :)

Guus Preitinger said...

"home is not where the heart is, but where they understand you" :). e atat de bine sa-ti faci un loc comfy si safe pentru tine... incat momentan n-as concepe sa-l impart cu nimeni altcineva si in niciun caz cu un roommate. o sa vezi ce bine e sa stai singura:), just give it a try:)

sayadinna said...

treaba asta cu cea mai buna prietena ma intristeaza.eu nu am asa ceva..am cateva prietene dar nici una nu e cea mai..asa ca puneti mana si impacati-va ca e mereu nevoie de cineva langa tine.treaba asta cu best friend e un must have...iti spune cineva care nu mai are de mult un best friend si isi doreste tare mult.

p.s:asta daca nu iti doresti un worst friend..si ma ofer:))

Iren said...

1307: de acord. oricum, odata ce ai descoperit cat de bine e sa poti merge mai departe, fara sa porti ranchiuna si fara sa doresti razbunare, nu mai poti sa te porti altcumva. despre linistea asta vorbeam.

absurdica: asta intentionez :)

eugen: sa nu mai vorbim despre asta. a trecut.

anda: multumesc. nu e sfarsitul lumii, oricum :)

sayadinna: mai am o prietena tare, tare buna. nici nu conteaza ca nu-i aici, in tara, cu mine. important e ca pana acum a fost mereu langa mine si de aproape 3 ani de cand ne stim nu ne-am certat nici macar o data. si mai am si alti oameni la fel de dragi langa mine.
cu unii oameni tot incerci sa fii prieten dar la un moment dat iti dai seama ca nu mai este prietenie, ci doar o incercare continua si chinuitoare de a face lucrurile sa mearga. pentru ca nu-s din lumea ta si tu nu esti din lumea lor.
asa ca nu te supara ca n-ai best friend, bucura-te ca ai prieteni.

1307 said...

la linistea aia ma refeream si eu, Iren :)

Rodica Botan said...

Ce decizie frumoasa la cineva atit de tinar.

Iti pot da o noua perspectiva a cuiva care se uita de la sfirsitul vietii catre inceput. De acolo iertarea se vede ca un dar pe care ti-l faci tie, pentruca asta iti va darui pace. Iar iertarea nu implica nicidecum sa te intorci la ceea ce consideri gresit sau necorespunzator, sub nici o forma.

Si la urma urmei ce lasi in urma este o parte din viata ta pe care o vei respecta intr-o zi cind ai sa iti amintesti de ea...dar numai in cazul in care inchizi capitolul asa cum ai facut-o decent...

Ma bucur oridecite ori vad o fata cu capul pe umeri...AI SCRIS FRUMOS...Blessings

Iren said...

rodica: multumesc frumos. incerc sa-mi tin orgoliul in frau, pentru ca de la el pornesc toate relele, sentimentele de inferioritate si gandurile negre. nu-mi e usor, dar uneori imi iese :)

softroots said...

Mi-am dat seama de ce nu va placut comentariul meu. Nu va plac sfaturile. Si daca trageti invataminte din ceva e alegerea dumneavoastra. Nu e de nasul meu sa va dau sfaturi. Iar cea mai frumoasa cale de a transmite un gand nu prea e niciodata cea directa. Si in plus, daca nu poti sa ajuti, de ce sa faci mai rau ? Acestea fiind culorile mele, vi le ofer cu capitularea.

Rin Tin Tin said...

There's too much drama all around:)