Thursday, January 01, 2009

Marea liniste din 2009

Pisoi care alearga pe linoleum si aluneca atunci cand ia curba, macerat auriu din plante medicinale amarui si verzi, macese imprastiate printre ciresele din pom, firimituri de chec suedez, aranjate pe farfuria noua in forma de iglu, muzica in forma de buline care se scurge din ea insasi prin robinet, milioane de fructe portocalii care se jongleaza singure, butoane ciupite de varsat care se exfoliaza, beteala din boabe de strugure fara samburi, o constructie sofisticata, predata deja locatarilor, din coji de fistic si coji de mandarine. Multe noutati in pravalia mea din colt, acum ca am luat hotararea sa nu-i mai fac pe toti fericiti.
Mintea mea a intrat linistita in alta gradina. Acum mi-e greu dupa toate standardele orientale si occidentale, dar daca o sa zambesc si o sa-mi pun cercei in fata lucrurilor care ma depasesc, o sa ma pomenesc ca tot greul asta a trecut intr-o clipita si ca am ajuns cu geamantanul in prag, strigand "am sosiiit".
O sa fie foarte multe povesti pe blog de acum inainte. Nimeni nu va fi ranit sau vorbit de rau in timpul lor.
Am luat ca pe un semn faptul ca primul film pe care l-am vazut anul asta a fost Happy go lucky. Era exact ce-mi trebuia. . Un film care-i va enerva la culme pe oamenii maturi si pe realistii pesimisti.

22 comments:

sayadinna said...

hey,irene,sa ai multi ani fericiti si plini de povesti cu aroma de ceai de levantica(noua obsesie in materie de ceai),sa-ti creasca pe pereti liane de scortisoara,perdelele sa ti se transforme in cascade iar covoarele in gazon/grau crescut pana la brau iar mintea sa iti zburde vesela prin lume..

sabina said...

e frumos filmul. parca iti vine sa te zbengui si sa razi dupa ce il vezi :). culmea, si eu m-am gandit azi car ar trebui sa nu mai incerc sa-i fac pe toti fericiti. ramane de vazut daca e ceva ce se poate educa.

Eugen said...

"If life throws tomatoes at you, make a really good soup."

Se pare ca asta trebuie sa faci tu acum. Si ar fi pacat sa strecori si lacrimi in supa asta, si-ar pierde toata savoarea.

Asadar multa liniste iti doresc in 2009, si cit mai multe zimbete.

Tashy said...

Imi place foarte mult cum scrii.
Multumesc pentru film. Acum intentionez sa-l urmaresc si eu. L-am cautat pe Cinemagia si scrie "comedie,drama" (favoritele mele).
Un film la care ma raportez mereu cand e vorba de comedie/drama este "Click"; genul meu de filme.

Mi-ar placea sa tinem legatura.
http://tasentetashy.blogspot.com e blogul meu si www.tashy.ro e websiteul meu.
La multi ani

Tashy said...

Apropos de film. Sa nu creada cineva ca-l piratez. Aplic metoda lui Mircea Badea. O sa cumpar DVD-ul, iar daca nu il gasesc, o sa pun un prieten din America sa mi-l povesteasca, iar imi voi imagina scenele din film.

Pirateria e rea!!! :P :))

1307 said...

tot din categoria de filme cu "buna stare", iti recomand In America (2002).
pe langa o viata frumoasa si atemporala, in film o sa mai vezi si niste copii foarte frumosi si jucausi...asta ca tot vrei tu sa ai grija de unul ;)

Click...hi hi hi

Iren said...

sayadinna: multumesc la fel. la mine levantica a ajuns o obsesie nu numai in materie de ceai si in materie de orice. as dormi si m-as imbraca in levantica daca s-ar putea :)

sabina: se poate. la inceput ai mustrari de constiinta groaznice, dar apoi iti dai seama ca esti mult mai fericit daca nu te mai sacrifici pentru toti.

eugen: nu ma (mai) plang. sunt ok

1307: am vazut in america. il recomand si eu.

Antoaneta said...

Da pentru levantica, de curand am descoperit ciocolata aromata cu lavanda...yum! Cred ca din gama Dolfin http://www.dolfin.be/index.php?lang=Fr&page=produits&IdCat=2

Astept povesti imparatesti.

La Multi Ani!

suvenirshopblog said...

ce sa mai zic?
patetism, patetism, patetism,
patetism la gura sobei

pe blogul asta nu e nimeni care sa te contrazica, sa tipe din toti bojogii ca nu-i place cum scrii, ca'i prea mult imaginar, poetic, literar?
toti sunt de acord cu tine si te admira, hmm!!!!
ma cam ingrijoreaza cititorii tai :)

semnat: un barbos irezistibil ;)

Iren said...

lasa ca ai echilibrat tu balanta.

suvenirshopblog said...

asa greu a cantarit?

imi pare rau

dar totusi Alice in Tara Minunilor, comentariul lui Euglen de mai sus, cu supa de rosii, nu e de un patetism infricosator?

Iren said...

draga barbos irezistibil, stiu ca nu am dreptul sa-ti cer asta dar te rog sa lasi oamenii sa fie patetici, siroposi, enervanti, mediocri etc etc.
e dreptul meu sa scriu oricat de cliseistic si dulce si e dreptul lor sa comenteze cum vor. sunt convinsa ca tu nu esti niciodata asa.
acolo sus scrie ca blogul asta e momentul meu de liniste. intentionez sa-l las asa, cu toate bunele si relele care decurg de aici. te rog frumos sa nu versi pe aici doar pentru ca ti se pare totul prea insiropat.in perioada asta chiar nu am de unde sa cumpar domestos ca sa curat.
multumesc.

suvenirshopblog said...

scuzele mele, n-am vrut sa-ti stric momentul de liniste

m-am mai linistit, pe langa atatea texte si comentarii siropoase, ai reusit sa introduci si ceva mai acru, asa ca poti sta linistita acum, mi-am revenit, n-am sa mai vars.

Luminitza said...

@suvenir:daca ai chef de dispute, hai la mine pe blog, ca eu nu dorm bine daca nu ma cert!si las-o pe irene in pace, ca scrie bine !

Iren said...

luminitza: :)) cum se vede ca esti mama. pui la punct imediat! multumesc :)

Anda said...

Mi-a placut filmul, colorat si oarecum optimist, chiar daca viata nu e intotdeauna colorata si cu happy-end. E nevoie de efort sa devina asa. Eroina seamana cu tine? :)

Iren said...

nu. eu inca invat sa fiu asa. doar ca ultima parte mi s-a potrivit foarte, foarte bine.

pushthebutton said...

Să ai un an frumos! Cerneală în condei.

1307 said...

ultima parte?
hmmm...

softroots said...

Ma ascund in spatele unei firimituri de chec si, cu inima in gat de teama pisoiului, privesc la
tine uimit, pentru ca nu exista motiv pentru fericire si inca nu m-am hotarat sa nu imi pese. Dar in lumea care devine prin comparatie de atatea ori mai mare tot vor fi oameni care sufera si eu nu am curajul sa ii ajut, sa ma dedic pentru a-i face pe ei fericiti, ca pe acel om al strazii care avea nevoie de un prieten si a strans in brate un caine vagabont cu mai multa caldura decat vezi la oamenii care, prin repetitie, formeaza societatea. Asa ca raman mic si ascuns in spatele unei firimituri pana cand se va gandi cineva sa faca curat si incerc sa ii inteleg pe cei care vor ceva de la mine, cu mana dreapta intinsa si cutitul ascuns cu stanga la
spate pentru ca nu mai vreau sa sufar si inca nu sunt capabil sa accept hotararea altora pentru
mine, nu, nu atata timp cat parintii mei mai traiesc. Trag cu ochiul care orbeste repede si
trebuie sa privesc iarasi umbrele pentru a-mi reveni desi stiu ca o umbra mare ma va lua odata cu ea si nu voi mai gasi drumul inapoi.

Apartamente said...

draga irene, ai o imaginatie extrem de bogata! :-O imi place ;)

Iren said...

Apartamente: multumesc ^_^