Persanul Avicenna considera ca umiditatea din capul unui om poate conduce la tulburari de dispozitie, printre care si furia.
Un om, in mintea caruia se adunau deseori vapori grei de abur, a cerut intr-o zi sfatul celor din jur. I-a intrebat ce sa faca atunci cand e furios si simte ca devine o amenintare pentru cei din jur. A primit multe sfaturi. Unul i-a zis sa-si construiasca niste picioare de demon si sa porneasca la goana prin oras, pana cand va simti praf printre dinti si oboseala cailor negri in oase, altul i-a recomandat sa framante un aluat pana cand toata mania se preschimba in bunatate, oboseala si paine, altul i-a spus sa recite vocale si consoane pana cand va descoperi ca el nu este furia lui.
Nemultumit de sfaturile primite si simtind nevoia sa-i striveasca pe toti sfatuitorii ca pe niste gandaci, furiosul a plecat strangand pumnii si dand cu piciorul in pietre. Avea condens in fata ochilor si Tasmania de Nord in creier.
Si a ajuns pe o campie stins luminata, unde toate florile aratau ca niste pleoape intredeschise. Din cer atarnau franghii si de franghii se sprijineau scari pe care se urcau incet copii, ajutati de parinti, bunici sau jucarii. Era momentul somnului. Si omul furios si-a amintit cum era el mic si purta in loc de pijama un tricou rosu, care mirosea a tocanita si a catei mici, si se lupta cu somnul mereu pentru ca-i era frica de el. Ii era frica sa se linisteasca pentru ca fiecare adormire era ca o cadere intr-o pivnita cu lighioane, pentru ca in somn murise bunica, se ofilise cactusul, arsese casa vecinilor iar mamei lui ii crescuse o vanata necomestibila in piept.
Uitandu-se insa la nesfarsita urcare a copiilor catre paturile lor, se simti foarte obosit. Asa ca hotari sa se culce un pic si sa-si puna furia la treaba. Avea sa dea o raita prin pivnitele somnului, sa fereasca de lighioane copiii care aveau nesansa sa se rataceasca pe acolo. Si cum puse capul pe iarba, tricoul sau se facu rosu si incepu sa miroasa a tocanita si catei mici iar pumnii sai incetara sa mai fie incordati. In jurul lui era numai roua.
fara comentarii
