Friday, April 10, 2009

Locul de joaca


Locul de joaca a fost primul loc unde am invatat ce e de fapt viata sau mai bine zis la ce sa ma astept de la viitor. A fost primul loc unde am invatat ce e de fapt singuratatea intr-un loc strain si cum sa fiu pe cont propriu.
A fost locul unde ma duceam uneori cu cea mai mare placere sau cu cea mai mare spaima.
Uneori nu voiam sa calc pe acolo pentru ca ma temeam de fetita care-mi fura lopatelele, alteori imi venea sa fug cand vedeam bila cea imensa si frumos colorata, in interiorul careia era insa intuneric si zvonurile ziceau ca orice copil care intra acolo pateste ceva rau, poate chiar dispare, uneori d-abia asteptam sa ma duc si sa creez turnuri din nisip, alteori plangeam pentru ca din cauza ploii sau plictiselii, bunica ma lua acasa dupa doar 10 minute de joaca. Cel mai bine ma simteam atunci cand schimbam parcul si ajungeam intr-un loc de joaca nou, cu copii necunoscuti si leagane mult mai interesante si colorate.
La locul de joaca am invatat ca pot sa fiu foarte curajoasa, atunci cand m-am dat prima oara pe toboganul imens, cu scari lipsa, tot acolo am invatat cum sa-i infrunt pe copii agresivi si, de multe ori, cum sa ma feresc de falsii tovarasi de joaca, care te placeau doar pentru ca tu aveai cea mai noua si frumoasa trotineta, am aflat ca nu-s buricul pamantului, ca e mai frumos cand imi impart jucariile, ca uneori e nevoie sa alerg dupa alti copii ca sa-mi iau jucariile inapoi, ca jocurile cele mai frumoase se nasc in minte si nu e nevoie de jucarii sofisticate pentru ele ci, din contra, cu cat e mai scumpa si sofisticata o jucarie cu atat ucide mai repede cheful de joaca, am invatat sa risc si sa ma aventurez in acele colturi mai umbrite ale coltului de joaca, din ce in ce mai departe, desi copiii imi ziceau sa nu fac asta, sa stau cu ei, in soare.
Si da, am intrat si in bila unde copiii dispareau. Inca nu mi s-a intamplat nimic atat de rau incat sa spun ca da, zvonurile erau de fapt adevarate :).

Locuri de joaca frumoase, bizare, interesante sau pur si infricosatoare puteti vedea
aici
aici
si aici.

9 comments:

maria said...

Intr-adevar, si eu cred ca "jocurile cele mai frumoase se nasc in minte" si ca imaginea, visul despre "ceva" depaseste cu mult ulterioara lui materializare.Oare de ce nu ramanem doar cu visele si incercam musai sa le traducem in real?Tot asa, o impresie oarecum banala, pe care o mixam in alambicul trecutului alaturi de altele ce ne-au ocupat ore si zile, redevine, privita retrospectiv, uriasa, topindu-le pe celelalte,intr-o reactie chimica a carei formula ne scapa, si uite asa, nu ne sincronizam cu propria noastra viata, cu timpul biologic, traind, tarand dupa noi acele din ce in ce mai greu de intors ale unui Timp ce era, cand nu se zarea si se zareste, acum cand nu ne mai apartine.

dayroom said...

Mi-a placut foarte mult post-ul asta! :)

Pinocchi0 said...

Cel mai stupid loc de joaca pentru copii pe care l-am vazut vreodata era intr-un tunel al aeroportului din München, un cotlon intunecos prin care lumea se grabea cu bagajele intre S-Bahn si terminale. Evident ca nici un copil nu se juca acolo. Cred ca e cel mai bun exemplu pentru lipsa de imaginatie pe care o au adultii in comparatie cu copiii.

A. said...

Bilă cu găuri? Tobogan imens? Cu trepte lipsă? Cumva din ciment roz? Parcul Floreasca, oare?

Piersicoasa said...

Cred ca e primul post la care nu ma pot abtine sa exclam "ce dragut!!!!". Frumoasa analogie, uneori mi-a trecut si mie prin minte, asa fugitiv, aceasta idee dar n-as fi reusit sa o exprim asa frumos in cuvinte.

Iren said...

I: multumesc :*

PinocchiO: pai cum, l-au facut asa, in mijlocul drumului?

A: da, este unul din parcurile unde am copilarit.

Piersicoasa: multumesc :)

Owiwan Kenowi said...

Tea Mind of Mint, lasa-ne pe noi sa apreciem daca ai patit, sau nu, ceva in bila intunecoasa. Ok nu ai disparut dar nu cred ca zvonul se referea la disparitie fizica ci la o disparitie a sufletului...sincer mie-mi disparea echilibrul dupa ce ieseam dintr-o astfel de bila dar imi revenea dupa cateva secunde...si acum imi mai dispare echilibrul cand ies din carciuma (loc de joaca al oamenilor "maturi") si nu-mi dispare decat dupa ce dorm vreo 8 ore...

another cherry said...

Ce post bun. Pe langa textul delicat, link-urile catre care ai trimis sunt super. M-am tot uitat la ele cu gura cascata:).

Iren said...

another cherry: multumesc. in ultima vreme imi cam pierdusem cheful de scris pe blog, dar l-am regasit :)