Tuesday, July 14, 2009

Intre punctul A si punctul B

Probabil exista un taram al lucrurilor mijlocii, oprite la mijloc, nici la inceput, nici la sfarsit, nici aici, nici acolo.
Un loc al prenumelor pe care nu le folosim, al relatiilor pe care nu le-am dus pana unde ne-am fi dorit, al drumurilor din care ne-am intors, al melodiilor si filmelor carora nu le-am vazut sfarsitul, al merelor pe care le-am aruncat pe jumatate nemancate.
Se spune ca ultima inghititura din farfurie inseamna puterea.
Sa fie toate lucrurile astea ramase in aer experiente care ar fi insemnat ceva bun dar am preferat sa nu le traim?
Sunt convinsa ca daca as renunta acum la Iren si mi-as folosi celalalt prenume, Maria, viata mea s-ar aseza si echilibra si eu as deveni un om mult mai stabil. Si-mi pare rau pentru Iren ca spun asta, mult mai inteligent. Dar mi-as pierde zapacenia si aiureala si blandetea cu care trec prin tot ce mi se intampla si dimineata cand m-as trezi mi-ar fi greu sa zambesc din toata inima.
Unii baieti m-au facut sa ma simt Maria.
De curand m-am simtit insa mai mult ca oricand Iren.
Sper ca toate lucrurile care ar fi putut sa fie chiar au un loc al lor, unde raman asa, in momentul acela plin, de inceput continuu, fara sfarsit; mi-ar placea mult sa existe un astfel de loc.

20 comments:

Anonymous said...

O sa te invat un siretlic. Pune punctul A in varful unui plan inclinat si punctul B la baza.
Iren pe care o stiu eu este o mare rezolvitoare de probleme de fizica, chiar si a celor mai complicate, de olimpiada.
Trebuie doar sa descompui greutatea corpului in componenta tangentiala si normala. Daca cea normala este defecta, recalculeaza impulsul aplicat corpului. Daca forta de frecare creste, e clar. Corpul nu merita sa ajunga in punctul B.

Iren said...

junkb0x: * probleme de fizica existentiala te rog :))

laura s. said...

eu cred ca lucrurile ramase in aer reprezinta cai pe care nu le-am urmat pentru ca am ales atunci sa facem altfel; si dupa ce mi-am irosit ceva timp cu diverse forme de regrete intr-o zi m-am gandit ca exista posibilitatea ca orice alegere as fi facut sa ma duca la acelasi rezultat: la mine adaptandu-ma noii situatii rezultate din noua alegere; nu stiu daca m-am exprimat prea clar, sunt multi oameni care regreta ca nu au ales A iar cand aleg A il regreta pe B; ideea e ca nu as vrea sa imi zdrangane prea multe regrete agatate de codita...

K. said...

Imi imaginez ca cineva cu prenumele tau nu poate sa fie decat jumatate mister, jumatate dezvelit lumii...ca si el..prenumele..

zenobia said...

suntem suma propriilor alegeri.dar in spatele acestei adunari lungi stau toate prenumele, merele si drumurile:) suntem atit. si mai mult.

solitaryman said...

In opinia mea cred sincer ca ar exista acest punct de mijloc. Un fel de punct de echilibru.Resimtit ce-i drept de putin pentru ca doar si-au creat o normalitate absolut universala in ceea ce priveste existenta si obiceiurile ce trebuiesc urmate. De aceea sustin ca acest "taram" ar putea exista cel putin intr-o minoritate a capetelor noastre din intreaga multitudine de capete. Si de asemenea zici foarte bine cand ai impresia ca ti-ai pierde zapacenia sau alte chestii. pentru ca ajungem la teoria echilibrului si a faptelor tinute in balans doar pentru a crea o ordine nevazuta. dar care, cu toate acestea, are unele scapari(intentionate poate) din care invatam noi sa ne dam cu parearea.. :-??

Ceska777 said...

Exista locul ala al lucrurilor incepute si nesfarsite... si uneori revenim in locul ala, doar ca in alt timp. Atunci cand suntem pregatiti pentru acele lucruri...

Independenta Dependenta said...

şi pe mine mă mai cheamă Maria. e insula mea privată, unde nu ajung prea des. ca să nu-i stric aerul. la un moment dat o să mă retrag acolo şi toate numele şi pseudonimele vor rămâne aici.

ce e aici, ce e acolo? vezi tu, şi lui aici probabil i-ar fi plăcut să se numească, uneori, acolo :)

B.B. said...

Cred ca lucrurile ramase "la mijloc", nici reusite, nici necunoscute, sunt cele care ne definesc cel mai mult. Acolo se vede nu doar ceea ce putem, ci ceea ce vrem, ceea ce ne place, ceea ce suntem.

Shalimar said...

Uneori nu vreau sa ajung in B. Cand A e pe punctul de a muri de batranete si sa ma lase mostenire lui B, apas pe pauza- ascult la vie en rose si din scaunul din dreapta ma uit cum deplasarea in sens unic spre B incetineste. Acela e mijlocul- pauza.

Unknown said...

Personal consider ca singurul loc in care cu certitudine am putea gasi acele lucruri, in starea lor nefinisata, de inceput continuu, suntem noi. Sunt asa cum sunt pentru ca am ales dreapta in loc de stanga, sus in loc de jos, una in loc de alta, pentru ca m-am intors din drum si am intors spatele unora, pe cand pe altele le-am tinut strans la piept - si asa mai departe.

*

Apropo de fizica existentiala: google-up "many-worlds interpretation".

Iote un citat:

"In layman's terms, this means that there is a very large, perhaps infinite, number of universes since everything that could possibly have happened in our past (but didn't) has occurred in the past of some other universe(s)."

Exista si Marii, exista si Iren-e.

Anonymous said...

Si, daca te superi si te superi, intr-o buna zi ai sa o descoperi pe MarIrene... sa vezi atunci reactie! Eu cred ca se vor intelege de minune impreuna!

revelion la sorbona said...

”Un loc al... relatiilor pe care nu le-am dus pana unde ne-am fi dorit, al drumurilor din care ne-am intors, al melodiilor si filmelor carora nu le-am vazut sfarsitul” psihiatrii spun despre nefinalizari ca sunt esecuri...e sanatos sa terminam:)

In rest cu prenumele, mici rasfaturi, bine ca ai de ales intre iren si maria si nu ionela si andrada:)

Iren said...

david: imi place andrada. suna vegetal, a iedera.

Anonymous said...

Exista intr-adevar o dificultate in a ajunge la punctul de mijloc al oricarui lucru sau stari dar e ceve omenesc pana la urma.Mereu ne plac extremele si ne lovim de ele la tot pasul.Esti profunda,poate prea mult si nu cred ca e prea bine.

Anonymous said...

in lregatura cu prenumele, al doilea prenume al meu este Diana si cred ca acesta este prenumele care imi place si ma caracterizeaza. Dar cum dintotdeauna toata lumea mi s-a adresat cu Lavinia ... m-am obisnuit si acum mi se pare prea tarziu sa il mai schimb pt ca ne leaga multe amintiri impreuna :p

daca gasesti acel loc al lucrurilor incepute si nesfarsite te rog sa ma anunti si pe mine, pentru ca sunt cateva care imi vin acum in minte ... mi-ar placea sa existe o lume paralela in care sa alegem tocmai calea pe care nu am ales-o. oare cum ar fi acea lume?

some guy said...

absolut excepţional postul! excepţional.
citesc blogul ăsta al tău de vreo 3 ani, poate mai bine, cu anumite pauze, iar ăsta (sigur, alături de alte perle), este unul dintre cele mai sec de perfecte posturi. cu nota lui de tristeţe, părere de rău, dar hotărârea... alegerea... absolut perfect, autentic, adânc, şi fără nimic în plus.

some guy said...

şi apoi îmi aduce aminte de Sliding Doors, poate îl ştii. sigur, fără ca "teza" (gaaa!) filmului să fie ceea ce spui tu, poate chiar dimpotrivă), dar aşa mi-a venit în minte.

şi extraordinara tandreţe cu care le atingi pe cele neterminate, abandonate :) [da, ţi-am spus deja că mi-a plăcut mult postul ăsta]

Iren said...

some guy: multumesc. la cat de trista eram cand am scris postul era normal sa atinga si coardele mai triste ale

Dan Ioanitescu said...

Intre A si B stau de vorba toate literele din toate alfabetele. Se aduna pe afinitati, compun dezinvolt cuvinte, propozitii, fraze, idei, teorii, sisteme. Mananca seminte karmice si scuipa cojile pe jos, spun povesti cu lemonarzi cu ciorapii verzi, cu limoncele si cu mere rosii mancate pe jumatate si atarnate pe o creanga ...
E lux, calm si voluptate intre A si B.