Monday, September 07, 2009

Poveste din lumea becurilor care se sparg

A fost odata un bec alergic la pere. Desi se umfla de ii pleznea filamentul, manca in continuare pere pentru ca, asa cum se intampla in viata, era dependent exact de ceea ce ii facea mai mult rau.
Intr-o zi insa becul s-a umflat atat de tare incat omul in lampa caruia locuia in chirie a crezut ca in interiorul abajurului a crescut un porc. Asa ca a scos becul si l-a gatit la cuptor, cu garnitura de cartofi noi si rozmarin. Apoi s-a mirat ca friptura are gust pronuntat de pere.
Un ciob a intrat intr-o parte a omului numita marul lui Adam si pentru ca i-a placut in livada cu un singur mar, a ramas acolo sclipind. De cate ori omul dormea, ciobul se spargea un pic in mii de aschii lucitoare asa ca rasuflarea omului era mereu stralucitoare si lumina ca un far.

O grupare terorista de diamante din Africa s-a suparat insa ca un om scanteia mai frumos decat ele asa ca au pus la cale o nelegiuire: spargerea ciobului si trecerea lui nefiinta. Si au tocmit un bec sa faca asta, un bec spion care si-a facut repede intrarea in locul becului alergic la pere.
Becul acesta nu stie insa exact daca are vreo alergie. Asa ca mananca de zor migdale, unt de arahide, grau si lapte, isi cumpara crini si-si face asternut din polen, sperand ca, la un moment dat, o alergie oarecare sa-l umfle si pe el cat un porc, sa sfarseasca friptura si sa ajunga alaturi de acel ciob care a reusit sa intreaca stralucirea celor mai frumoase diamante din lume.

22 comments:

junkb0x said...

Becurile de Craciun, ce orneaza bulevarde si stradute inzapezite oare ce mananca inainte se sarbatori? =\

sayadinna said...

m-am topit definitiv dupa povestea asta..poate scrii mai repede cartea pe care voiai sa o scrii:)

Iren said...

junkb0x: mere glasate si turta dulce

sayadinna: se scrie, cu greu insa ca sunt lenesa :-s

Black Bitch said...

si povestile cu fete? dar cele cu baieti care urmau dupa povestile cu fete? totul e confuz, de toamna...

Iren said...

Black Bitch: am luat o pauza de scris despre oameni mai repede decat credeam :)

luminita said...

textul asta a fost orgie generala, n-am alt cuvant!:-)))
si out of topic poti sa ma treci in blogroll cu noul blog, ca de la tine imi veneau cititori nu gluma:-)

Verde Ursuz said...

iar acum folosim obligatoriu becuri ecologice. ;))

puiu said...

interesanta poveste :)

joju said...

Unei fetite, parintii (aristocrati) i-au adus un doctor care sa-i faca toate testele de alergie. Au fost cu totii socati cand rezultatele au iesit pozitive adica fata avea toate alergiile stiute. Au imbracat castelul intr-o anvelopa de plastic si au tinut-o departe de lume pana la varsta de 18 ani cand s-a aflat cu stupoare ca saraca fata era alergica numai la aliajul din care erau facute acele seringilor. Continuarea in filmul cu Rachel Weisz, Adrien Brody, Robbie Coltrane.
Scenariul acestui film pare a fi dupa o poveste stil "mintea-de-ceai".
Mai ruleaza la Cinema Scala 3 zile unde orice film poate incepe pentru minim 2(!) spectatori platitori. (Au coborat limita de la 4 la 2 spectatori.)

andreidosa said...

Oais, cata imaginatie, imi place foarte mult :)

neveseven said...

Povestea becului, cred eu, ne atrage atat de mult pentru ca este povestea pe care fiecare din noi ar vrea sa o scrie, trecand simplu, prin viata. Imi place foarte mult blogul tau, Iren, si stiu ca nu sunt singura care il citeste zilnic, transformandu-l intr-o lectura placuta, relaxanta, pentru diminetile triste, si nu numai.Imi place sa "ascult" povestile tale in fata unei cani aburinde de ceai negru cu lapte si scortisoara. :)

Iren said...

multumesc :)

Andrei Paun said...

am inteles ca daca incerci sa ajungi la performanta cuiva esti doar o imitatie trista si tre sa ajungi la o performanta proprie ...

Fanfan said...

becul meu mananca de zor cirese. spera ca intr-o zi sa lumineze in culoarea rosie :o)de la o vreme am inceput sa mananc cirese pe ascuns, ca sa nu ii fac pofta. acum ca a trecut vara, mai palpaie el din cand in cand, dar este destul de linisit. sper sa sa nu ii vina alte idei, de toamna ... ;o)

frumoasa povestea ta ;o)

laura s. said...

iren, dupa povestea asta ma uit cu respect si un pic de teama la becul din bucatarie...

toane said...

Excelentă povestea becului! Trebuie să ai imaginaţie nu glumă ca să scrii aşa simplu o poveste complicată.
P.S. Mi se pare mie sau e ceva in neregula cu fraza asta:
"O grupare terorista de diamante din Africa s-au suparat insa ca un om scanteia mai frumos decat ele asa ca au pus la cale o nelegiuire: spargerea ciobului si trecerea lui nefiinta." ?

Iren said...

toane: multumesc, o sa tai un u :D

aproapealb said...

:)))

morpheus said...

curat.. ca lacrima. uman

Monomaniac said...

@Black Bitch: dar povestea este cu fete, baieti si oameni. decat ca poarta masti din colectia de toamna a mintii de ceai.
ledul meu s-a aprins pentru blogul tau.

Mo said...

e dragut, fetito, dar pleaase, urmareste-ti ideile si fa-le sa creasca in povesti rotunde, da-le si sens, cuvintelele se pot multe frumos impagina, dar fa povestea.. mai mult deat pentru copilasii din noi pe jumatate adormiti sau mal a l'aise cu scrisul - simplul curaj de a le posta nu e suficient pentru carte - si a propos, vreau sa vad cartea, imaginatia e buna, da un fond bun. lucreaza putin la redactare. Hai, ca-mi placi

adasauardoarea said...

Stralucitoare poveste! Mai stralucitoare chiar decat acel ciob... :)