Am foarte multa treaba chiar si atunci cand n-am treaba deloc. Pana si lenea e tratata de mine cu toata seriozitatea. Si-mi place cand in sfarsit sar seara in pijama si sting lumina sa ma uit la copacii din fata ferestrei si la gastile de pescarusi scandalagii care trec deasupra lor si sa ma gandesc ca in ziua aia am lasat ceva din mine. Ca si cum timpul ar fi o usa, mi-a prins rochia si o fasie a ramas prinsa in balama. Ma bucur cand n-am chef si fac namcheful bine, ma bucur cand plang ca o femeie slaba de inger si fac praf o suta de servetele, cand am doar 3 dorinte dar nu ma las pana nu le indeplinesc si parca numai imaginatul lor ma face sa ma simt ca si cum le am, ma bucur in mare parte sa fiu si sa ma bucur de lamai, haine noi, iesit la plimbare, dus in vizita, pozat prostii, scris mailuri, citit carti neserioase. Cam tot ce fac in general toti oamenii cand sunt nemultumiti de viata lor si li se pare ca ar putea sa faca mai mult. Sa fii sanatos, linistit si cu chef de viata e deja extrem de mult asa ca eu nu am de gand sa mai comentez. Si am de gand sa fiu in continuare foarte, de-a binelea, extraordinar de ocupata cu nefacutul nimic. Important e sa-l fac cu tot entuziasmul de care sunt in stare.