Mi-ar placea sa stiu de la prima vedere care sunt oamenii aia care te plac doar cand arati bine, esti sanatos, bun si marinimos, ii faci sa rada, spui lucruri interesante, ii scoti din ale lor, le oferi ce au ei nevoie. Cand esti urat, bolnav, plictisitor, vaicaret, suparat sau mult prea tacut, oamenii astia isi inchid obloanele si declara "inchis". Nu le-ai facut rau, pur si simplu nu te-ai mai ridicat la nivelul asteptarilor lor de "mai mult ca perfect". Oamenii astia sunt ca o padure care dispare peste noapte si te lasa singur, intr-un mare camp ars, in cea mai vulnerabila stare a ta. Apoi apar din nou, dupa ce s-au asigurat ca ai evadat din campie si esti din nou frumos si sclipitor, gata sa spui povesti cu final fericit.
Noroc cu cealalta padure, cu copaci mai rari e drept, care nu dispare aproape niciodata si care apare oriunde si oricand ai nevoie de ea.
No comments:
Post a Comment