Transfer de lumi

Caut retete de prajituri cu lamaie, de fapt caut reteta PRAJITURII CU LAMAIE. Am visat intr-o noapte, acum cateva luni, ca eram in vizita intr-o casa plina de vaze si lucruri albe, un fel de statui moi, o combinatie intre plastilina si rufa proaspat spalata, unde am mancat niste mancaruri fara gust, printre care si o placinta cu lamaie care arata foarte bine, dar era dintr-un plastic comestibil, material care o sa apara d-abia peste vreo 10 ani probabil pe piata. Si in vis eram sigura ca eu stiu sa fac o prajitura cu lamaie mult mai buna. Mi-a ramas totusi in cap dorinta (precum si fustrarea ca nu mancasem o prajitura gustoasa) si acum caut reteta ideala.
Eu cred foarte mult in visurile mele. Mai mult decat cred in dorintele mele constiente si in ceea ce mi se intampla. Visul e pentru mine dincolo de real sau ireal, pentru ca vine de acolo, din camara unde muncesc servitorii mintii mele, cei ce tin casa asta a mea pe roate, cei care stiu totul si curata dupa ce musafirii se imbata in sala de biliard si distrug biblioteca.
Cand sunt prea sincera in vis si ma doare cand vad ca se intampla acolo, ma supar si pun drept lacat o insomnie mare si ruginita. Dar insomniile mele sunt rare si in ultima vreme nicio luna plina si niciun gand vinovat nu mi-au mai dat tarcoale.
Asa ca incerc mereu sa traiesc si in realitate ceea ce fac in vis. Un fel de adaptari pentru micul ecran al cartilor prin care trec in somn. Nu e deloc bizar sau greu, doar ca de multe ori sunt lucruri pe care le tin secret pentru ca sunt atat de personale incat ar trebui mereu sa le explic. Si mie nu-mi place deloc sa dau explicatii, nici in vis, nici in realitate. Prefer sa fiu secretoasa si salbatica.