In ultima vreme ma tot uit la sprancenele oamenilor. Dupa degete si picioare, asa ii recunosc pe cei care s-au schimbat prea mult in timp. Cate linii de litere chinezesti fac umbra ochilor nostri! Toate sprancenele mi se par desenate de caligrafi desavarsiti, din scoli diferite, chiar si cele mult prea chinuite sau cele mult prea bogate.
Sprancene prea pensate de oameni care vor sa se faca mai frumosi, sprancene stufoase, in care par sa locuiasca leoparzi, sprancene invizibile si magice- sunt acolo si totusi nu-s, sprancene perpetum-mobile, ai impresia ca merg mereu in sus spre par sau spre urechi, sprancene grase si slabe, perfecte sau asimetrice, sprancene streasina, cu burlan, si sprancene sant, in care se aduna frunze, femei care si le netezesc ganditoare sau femei care si le penseaza deasupra unui ziar, intr-un ghiseu oarecare.
Daca o sa ma uit vreodata lung la voi, cu o privire ascutita si concentrata, sa stiti ca in mod sigur incerc sa ghicesc ceva despre voi masurandu-va sprancenele. Si cand cineva ma dezamageste, imi zic de multe ori amarata: trebuia sa-mi dau seama, doar avea sprancenele in forma de "v".
No comments:
Post a Comment