Din diverse plimbari

Ii iubesc pe oamenii care-mi lasa loc de spatiu si nu-i iubesc deloc pe cei care se duc atat de departe incat lasa in jurul meu un gol.
O alee de parc: pe o banca statea o bunica cu nepot care sforaia de zor la ea in brate, pe alta un mosnegut cu un caine batran pe care se scutura teiul, pe o banca o bunica cu o nepotica in carucios, pe alta o babuta cu un caine batran lungit pe o dunga de soare. Si tot asa.
Mi-am reamintit de siropul de zahar ars. Mi-am facut intr-o seara si am caramelizat toate nasurile casei.
Pentru ca ma ploua foarte des am crescut luna asta cu 1 cm.
Nu-mi dau seama de ce sunt atat de discreta. Desi am atatea bloguri si conturi si scriu despre mine cu de-amanuntul, ii tin totusi invaluiti in mister pe oamenii din viata mea. Poate si pentru ca ma ameninta: daca ma pui pe net, nu mai vorbesc cu tine niciodata :)) Eu sunt omul din vitrina si ei sunt cei pe care nu-i vezi niciodata din strada.