Hei, maturule, vezi ca ti-ai pierdut portofelul!

Mi-am amintit de o conversatie pe care am purtat-o cu M. pe cand ne plimbam pe Victoriei, despre hiene si modul in care fug ele, de parca tocmai si-au murdarit pantalonii si cauta repede o toaleta publica. Asta a fost acum cativa ani si uneori mi se pare aiurea ca inca imi mai place sa discut lucruri din astea. Cred ca maturizarea mea are loc undeva intr-un loc foarte indepartat al mintii mele, intr-o delta plina de pelicani care inghit seriozitatea cu coada cu tot, si nu prea ii vad efectele. Sunt in schimb un pic mai trista. Nu stiu daca e doar o tristete de moment sau asa o sa fiu mereu de acum incolo. Sunt extrem de curioasa sa vad cum ma mai transform. Ma simt ca o variabila intr-un experiment.