A de la albatros

Incep azi posturile unui alfabet bizar.

In fiecare dimineata casa mea este asediata de albatrosi. Cred ca ei nu vad o casa, ci o balena mare si gri care a inghitit multi oameni. Am convingerea ca in ciocul fiecarui albatros locuieste ca intr-o cabina de avion cate un mic marinar bleumarin care vrea sa pescuiasca acest peste, sa se mandreasca in fata celorlalti marinari si sa faca poza cu el atarnat de coada-n jos, pe peretele interior al ciocului. Si pescarusii astia trec prin fata geamului meu, tipand, cu marinarii incrancenati pandind si aruncand lanseta, aruncandu-mi priviri amenintatoare in timp ce eu imi beau ceaiul la caldura si la adapostul geamurilor groase.