O complicatie mai putin

Totul a inceput sa se schimbe in bine dupa ce l-am dat afara pe omuletul complicat care se mutase in mansarda mea, platind o chirie simbolica si facand scandal in fiecare duminica dupa-amiaza de fiecare data cand auzea muzica data un pic tare.
Omuletul asta complicat era un fricos si jumatate si un birocrat si un batut in cap si jumatate si un prost in intregime. Si dupa ce i-am strans putinele lucruri si l-am aruncat pe strada, sa se duca unde vede cu ochii lui complicati, viata a devenit simpla si luminoasa ca un pahar cu apa rece. Pentru ca-mi spunea mereu ce sa NU fac si cum nu care cumva sa risc. Nu suport sa-mi spuna cineva ce sa fac si, mai ales, urasc sa mi se spuna ce sa nu fac. Asa ca in mansarda mea e ordine acum, pot sa rasuflu usurata ca a mai cazut un rand de cenzura. Si sper ca omuletul asta complicat sa se piarda intr-o padure si sa nu mai nimereasca in mansarda altcuiva, ca tare nu merita sa-ti pierzi timpul complicandu-ti viata cand tot ce-ti trebuie e sa faci ceea ce-ti vine sa faci, fara "dar" sau "poate" sau "mai bine stai si rabda".