Sunday, June 12, 2011

In cautarea linistii pierdute

Eram atat de fericita incat era de la sine inteles ca o sa se intample ceva rau. Mama a fost internata in spital si locurile s-au schimbat: eu am devenit mama si ea copilul. A fost ceva grav trecut cu bine din fericire. Am ramas insa speriata, obosita si seaca. Nu-mi prea vine sa scriu si nici sa revin la planurile de acum 2 saptamani. Incerc sa-mi fac singura chef, dar linistea e un iepure care odata speriat revine greu inapoi.  Asa ca imi petrec timpul prinzand ploi, uitandu-ma la filme stupide, intorcand la loc urechi de caini intoarse pe dos si privind in gol, sport la care am devenit olimpica in spital. Si am impresia ca nimic nu e mai important pe lumea asta decat faptul ca pur si simplu respiram. Sunt sigura insa ca o sa-mi revin repede, sunt un om mult prea vesel ca sa ma complac in starea asta grea prea multa vreme.

15 comments:

marul said...

balansoar

Adamutza said...

o mare mare mare imbratisare!

MihaelaMaria said...

Bine ca e bine si ca a trecut raul. Stiu ca o sa incepi sa razi, sa vezi, sa te simti bine, ca sa l citez pe favoritul meu kurt vonnegut, si stan si bran au facut o:)

VasiaUVI said...

Însănătoşire grabnică mamei tale şi sper să-ţi revină zâmbetul pe buze cât mai repede!

Danangib said...

Va fi bine, concentreaza-te pe esential, pe ce este cel mai important acum, restul: blogaritul, scrisul, vechile placeri vor reveni in timp. Acum mai important este sa ii fii alaturi, o ajuta sa treaca peste spaima. Curaj!

Alice Mihalache said...

Toate cele bune, Iren!

lattina said...

Uf, intr-adevar, momente tare grele :( insa ma bucura sa aflu ca mama ta este pe calea ce buna, sanatate muuulta :)

Si io am ceva experiente destul de serioase, cu sanatatea, spitalele... ce pot sa spun este ca e bine ca in aceste momente sa-ti revizuiesti mentalitatea si atitudinea fata de viata, sa iti reamintesti si sa nu mai uiti lucrurile cu adevarat importante; sa evoluezi cu sufletul si mintea, sa tragi niste invataminte utile, sa-ti cauti echilibrul interior :)

Inca o data sanatate muuuuulta :)

Anonymous said...

multa sanatate, mamei tale !

CumSa said...

E urat in spital, vorbesc din experienta ... dar totul e bine cand se termina cu bine

pinguilde said...

Asta cu mersul prea bine ca sa nu se intample ceva rau, nu-i axioma. Are nevoie doar de noroc ca sa devina o poveste cu daca n-or mai fi traind si acum. Imi pare rau ca tu nu l-ai avut. Cine e responsabil cu impartitul norocului e clar un gogosar incompetent. Sorry. Si multa sanatate mamei tale.

Iren said...

Multumesc tuturor pentru urari. E ok acum :) Cu putina grija si noroc o sa fie ok si in continuare :)

anca d. said...

Ia-ti caramele pentru filmele stupide, umbrela-curcubeu pentru ploile ce le prinzi, urechi de pisici intoarse pe dos pentru urechile de caini intoarse pe dos si diapozitive pentru privirile in gol! :)
Suflet senin, vesel si linistit cit mai curind inapoi in fiinta-ti! :)

Flipi said...

întotdeauna mai e un pas de făcut, o experienţă de trăit, o informaţie de re-amintit. iar schimbarea rolurilor e cumva ca rocada mare, dar inima va rămâne tot acolo şi bătaia ei înseamnă pulsul lumii.
şi atunci când reuşeşti să păşeşti printe tunetele ei fără să simţi că ţi se aşează tot universul pe creştet ai să găseşti ritmul odihnitor.
dincolo de toate şi de toţi, multă sănătate, cuvintele curg ele oricum, chiar şi în tăcere.

brightie said...

multa sanatate mamei.
"Eram atat de fericita incat era de la sine inteles ca o sa se intample ceva rau."
e infiorator sentimentul asta. il am uneori si imi pierd orice chef de'a ma bucura de ceea ce am.

keep walking on the bright side, timpul e cel mai priceput vraci. :)

anca d. said...

:) saluti! uite, m-am gindit ca s-ar putea sa-ti placa si tie :)

http://www.boredpanda.com/green-design-ideas-inspired-by-nature/