Wednesday, November 23, 2011
Esecul nu e un capat de lume.
D. mi-a adus asta-vara o ciocolata rotunda cu aroma de portocala, feliata in forma de portocala. Nu se deschidea oricum, trebuia sa o trantesti de masa si ea se deschidea ca o floare. Lucru care m-a entuziasmat, pentru ca sincer m-am cam plictisit sa deschid dulciurile in mod clasic. Asa ca m-am dus acasa si am trantit-o de birou pana n-am mai putut. Portocala de ciocolata nu s-a deschis. Am trantit-o apoi de pat, scaun, masa din bucatarie, dulap, chiar si de parchet, mai aveam un pic si-mi spargeam capul cu ea. Fara niciun rezultat. Asa ca am lasat totul balta, i-am scos ambalajul si am muscat dezamagita din ciocolata ca dintr-un mar. Ca asa sunt eu: dau de ceva nou, incerc, ma lupt, ma blochez de atata indarjire, ma zbat, uit sa ma mai bucur si apoi renunt pentru ca raman fara energie si chef. In loc sa o iau incet-incet, sa-mi acord tot timpul din lume si sa nu-mi iau in serios esecurile :(
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
8 comments:
:)
http://www.youtube.com/watch?v=LgtQmHUOXjU&feature=related
multumesc. imi place foarte mult sa primesc bufnite :))
Nu avea suprize înăuntru? Și mie mi s-a întâmplat să primesc ceva asemănător, dar avea și instrucțiuni de folosire. Trebuia să o deciocălez.
Soseta: nu era cu surprize, era doar o portocala din ciocolata.
Te-ai gandit vreo clipa ca era portocala-bostan care urma sa se metamorfozeze in caleasca si sa te duca pana la treptele palatului?
Trebuia sa o trantesti de caldaram in mijlocul strazii!
Cling! Pentru Iren! Trei dorinte implinite!
La Fee - pai chiar daca era portocala-bostan, la ce netalentata sunt eu la trantit lucruri cred ca nu s-ar fi transformat in nimic. si as fi umplut-o si de praf cu ocazia asta.
Iren, ce bine ca imi spui asta! Daca ai sti de cate ori m-am aflat in situatia expusa de tine. Mereu imi notez procedurile, dar sunt o zana traznita! De aceea am si ramas in stadiul de zana si nu am devenit, in timp, macar regina spiridusilor!
:))))))))))))))))))))
te si vad trantind-o de toti peretii! nu ca eu as fi altfel, imi pierd rapid rabdarea, trec intr-o secunda de la bucurie maxima la deznadejde adanca...dar lucrez sa ma distantez un pic de toate sa simt mai putin si sa gandesc mai mult.
scrii tonic, pastila de ras!
Post a Comment