Frici irationale: parcari, rechini si alte orhidee

1. Mi-este frica de parcarea aia de pe Magheru si mi-este frica de rechini. Ma uit la documentarele despre rechini de pe Discovery si National Geographic ca la filme de groaza. Cand eram mica mi-era frica sa ma dau jos noaptea din pat, ca nu cumva o mana paroasa de monstru, sa iasa de sub pat si sa ma apuce de glezne. Dupa ce ma uit la documentarele cu rechini mi-este frica sa trec pe langa parcarea de langa Scala. Ma astept sa apara un nas unsuros de rechin, sa ma inhate de fular si sa ma traga in intunecimea parcarii unde este mereu frig, sunt pete negre de ulei si un cerber sub infatisarea unui nene plictisit, imbracat in negru.

2. Am parul mare. Este un adevar incontestabil si nu am de gand sa spun altceva. Dar dimineata este si mai mare. De fapt este cel mai mare. Uneori ma gandesc ca o sa ma trezesc dimineata si parul meu negru va fi atat de mare incat va acoperi lumina soarelui si ma voi trezi cu omenirea infricosata si manioasa la usa apartamentului meu, cu furci si topoare, cerandu-mi socoteala pentru faptul ca am lasat pamantul fara lumina si viata.

3. Mi-este frica de orhidee. Imi par niste flori foarte frumoase, dar foarte nesanatoase, a caror igiena personala lasa foarte mult de dorit. Imi dau impresia de flori opulente si rele, capabile de mari marsavii.