Tuesday, March 14, 2006

Cand am luat hotararea anul trecut sa ma fac copywriter am si trecut la treaba. Intr-o luna convinsesem deja o agentie ca am talent pentru asa ceva si m-am avantat zambitoare in ceva ce nu aveam idee de fapt ce este. Cel mai greu imi este acum sa-mi educ imaginatia si creativitatea sa devina comerciale, pe placul sefilor, al clientilor si al consumatorilor. Asa ca a trebuit sa renunt (cel putin la serviciu) la acel gen de creativitate care-mi place mie. Si care ma face cel mai fericita. Care este cel mai liber si putin ii pasa ca x-ulescu nu l-ar intelege pentru ca este prea subtil, intelectual sau de bun gust. Si acum nu-l prea mai gasesc. Inainte aveam foarte putine momente in care aveam in minte un blank absolut. Guess what, acum blankul a devenit chirias in lege in mintea mea - se lafaie in sufragerie cu telecomanda in mana. Asa ca in putinul meu timp liber stau ca o buburuza pe o frunza de brusture, cu ochii fixati in tavan si mi se face ciuda cand vad ca nu mai am deloc ideile si imaginile de care mintea mea era plina inainte. Poate nu e la fel peste tot, poate nu e la fel pentru toti. Sper sa fie doar o perioada si sa treaca repede. Pentru ca ma plictiseste la culme senzatia asta de buburuza cu capul gol. Pana una alta jobul asta vazut de multi "culmea creativitatii" este mai degraba " gasirea cat mai multor idei creative si apoi uciderea lor premeditat, intr-un mod cat mai dureros si lipsit de scrupule".

PS: nu mai vreau reclame pentru toata familia, care sa vorbeasca consumatorului pe un ton cald si empatic!!!

9 comments:

Anonymous said...

Eu am avut revelatia asta cam dupa un an intr-un domeniu oarecum inrudit, dar m-am prins ca problema era de mediu, de companie, nu de domeniu. E posibil sa raman in domeniu si sa schimb compania :)) E teribil de frustrant sa iti distrugi singur ideile.

criz said...

Eh, asta ziceam si eu, nervoasa in noptile cu creativitate bine structurata si strategizata si filosoficata :). Now I'm done with that. Si da, reclamele calde, cumintzi, din lumea consumatorului, cu familia si bucuriile lui, cu pasiunile lui, empatice, prietenoase sooooo suck!

criz said...

Da, si anonimul are dreptate :). Conteaza mult si mediul si identitatea agentiei, daca vrea numai chestii cuminti si clienti conventionali... sau nu. Mai ales pt o fiinta zen si creativa ca tine :).

Sorin said...

Daca stii franceza, treci pe la Les mecanismes de la publicite.
E posibil sa te plictiseasca teoria, dar nu e exclus sa descoperi idei simpatetice.
La limita, iti poti sustine ideile, conectandu-le la teoriile unor somitati, pe care ceilalti nu le vor contesta, ca sa nu para inculti.
Eu cred in ideile tale.

irene said...

Thx Criz :*

Multumesc Sorin :). Si eu cred in ideile mele. Uneori insa ma intreb daca sunt bune pentru publicitate. Ma mai apuca momente de indoiala cand am perioade foarte aglomerate si oamenii din jurul meu ma critica nonstop :)

PigBrother said...

Ideile bune vin rar. Deci blankul de care vorbesti e normal. Cei care nu au astfel de blankuri sunt fie niste genii ale marketingului, fie niste smecheri care au idei simple pe care le revand sub diferite forme fie sunt niste mincinosi :)
Anyway, un an? Mai ai inca 5 maxim. Dupa aia esti out of business. Atunci chiar ca o sa-ti sece ideile.

irene said...

Problema nu este ca nu-mi place sa fiu copywriter sau ca nu mai am idei. Problema este ca mi se cer chestii normale, cuminti, la locul lor si mie nu-mi convine genul asta de creativitate. La mine blank inseamna ca nu mai am ideile dinainte, de care eram mandra. Acum scot din mine pe banda rulanta chestii care nu-mi plac. Si nu-mi place deloc ca am ajuns sa fac compromisuri din astea. Multumesc pe toata lumea, numai pe mine nu.

theTudor said...

how about this: poti sa degizezi chestiile care te-ar bucura pe tine, facandu-le the underlying stucture ale chestiilor percepute de *factorii_de_decizie* ca worldly. This way you expand the area in wich you can manifest your creativity (while some directions are being held hostage).

This might not apply directly to you dar eu am tendinta sa folosesc (cateodata) expresivitatea layerului final, the coating - si cand nu e loc de asta, i can channel things in how the whole thing is structured.

irene said...

eu folosesc o metoda mult mai simpla :P. le las pe ultimul moment. asa pot sa faca mai putine modificari. si ce sa vezi, brusc atunci ideile mele sunt foarte bune! nu-mi permit insa mereu luxul asta.