Din nou despre blugi

Ca orice fata suparata care se respecta m-am dus azi la cumparaturi ca sa ma mai inveselesc. Trebuia sa-mi mai iau o pereche de blugi. Si eram curioasa ce o sa mai nimeresc. Mai ales ca descoperisem ca o pereche de blugi de care ma atasasem oarecum si-i purtam mai cu placere in ultima vreme, cum a venit caldura au inceput sa naparleasca culoare. Adica sa iasa culoarea din ei. Desi mi se pare un look interesant, totusi nu-mi place ca pielea mea sa aiba culoarea duhului din lampa. In plus blugii astia au talia inalta. Ceea ce nu se potriveste cu spiritul meu adolescentin. (Am descoperit secretul tineretii fara batranete: blugii cu talie foarte joasa. Cand port blugi din astia ma simt de 15 ani). Asa ca mi-am umplut portofelul cu bani si am plecat.

Cutreier eu orasul. Blugi oribili peste tot. Mai toti foarte stramti si cu croiala dreapta, cu misiune precisa de la designerul lor de a-ti face picioarele ca de porc daca indraznesti sa porti asa ceva si ai doar 1.60 si ceva. Plus ca au tot felul de dungi pe ei. Iar aia care nu au dungi par murdari. Si lista defectelor ar putea continua la nesfarsit, nu mai intru in detalii.

Pana la urma mi-am cumparat niste blugi motor. Culoare misto, lungimea care trebuie. Dar... au si ei un defect pe care este adevarat ca l-am observat acolo, dar totusi acasa a devenit mult mai suparator. In plus in magazinul de unde i-am cumparat era pana de curent asa ca era intuneric. Tot ce vedeai in oglinda era o umbra care se misca incantator. In plus, daca este intuneric, arat bine in orice :P. Si mai era si o vanzatoare din aia care pur si simplu te forteaza sa cumperi ceva. Vointa ei invinge intotdeauna vointa ta ( am o gramada de lucruri pe care nu le port, cumparate din cauza unor vanzatoare cu vointa puternica). Blugii acestia nu sunt chiar blugi. Adica sunt un material de blugi mai supraelastic. Eu le zic genului asta de blugi: "blugi neseriosi". Pentru ca se prefac ca sunt blugi dar de fapt nu sunt. Si sunt genul ala de blugi care arata imediat lumii daca te-ai ingrasat fie doar cu o jumatate de kilogram. Deci sunt si tradatori.

Inainte sa ma duc acasa am ajuns si in piata la Obor. Sunt anumite lucruri pe care vrei sa le cumperi de acolo mai ieftin: spray etc etc. DAR NU HAINE! De cate ori ma duc pe acolo se intampla chestii nasoale si oamenii sunt pusi pe hartza. Azi era iar o zi din aia in care oamenii cadeau din picioare fara motiv,isi spargeau capul sau ochelarii, tarabele se naruiau tot fara motiv. Ca atare toti erau nervosi si tipau unii la altii. Ce mai, nervi si indispozitie pe toata lumea. Plus fum si miros de mititei.

In obor am vazut aceleasi lucruri ca in centrul orasului. Si da, aceiasi blugi. Evident mult mai ieftini. Sa indraznesti insa sa probezi ceva acolo. Iti trebuie simt de aventura pentru asta. Nu ai loc nici sa-ti misti cotul. In plus nici nu apuci bine sa reusesti cu greu sa te dezbraci in debaraua aia minuscula ca vine vanzatoarea si trage cu putere perdeluta in timp ce striga tare: esti gata? Si tu te pomenesti golasa fata in fata cu oameni care trec si ei pe acolo, printre tarabe. Ma rog, banuiesc ca se poate si mai rau. De exemplu, complexul Europa. Cam dintr-un loc din asta dubios din Brasov si-a cumparat unul din accountii nostri blugi. Nu orice fel de blugi ci blugi marca Memo ( da, Memo ca robotul din cartea cartilor) care i s-au destramat vazand cu ochii intr-o luna. Totusi, parca mai bine asa decat sa patesti cum am patit eu cu niste blugi care, atunci cand am vrut sa ii inchid, au inceput sa arunce in jur, ca niste schije de grenada, cu dinti de fermoar. Foarte periculos.

Visez la ziua cand fiecare o sa aiba propriul laborator de facut haine, care-ti citeste gandurile, apesi pe un buton si pac, apare haina exact asa cum o vrei. Pentru ca eu m-am plictisit sa tot alerg in cautare de haine decente prin Bucuresti. Deocamdata renunt la cautarea blugilor perfecti. Nu mai pot! Astept sa vina ei sa ma gaseasca.