Wednesday, May 31, 2006

Cugetari despre agatzat

Dupa ce multa vreme nu ai avut de ce sa-ti faci griji din cauza singuratatii, cand vine momentul sa reintri in jocul intalnirilor te pomenesti ca nu mai stii ce sa faci. Incerci sa-ti aduci aminte: "oare eu cum intalneam atatia baieti inainte? unde ii gaseam sau cum ma gaseau ei pe mine?".

Nu am fost niciodata genul care agata; pana in ziua de azi am agatat doar 2 baieti. Unul era foarte dragut dar foarte prost, eram in clasa a 10-a si l-am mintit ca sunt organizatoarea concursului mister boboc din liceu asa ca am aflat cu usurinta cum il cheama, ce zodie este si alte amanunte foarte importante pentru o fata de 16 ani. Mica si ticaloasa cum sunt insa, l-am parasit doar 2 saptamani mai tarziu cand mi s-a parut mie ca poarta o geaca prea de fata, care ii stirbea din masculinitate :P.

A doua oara mi-a luat trei luni sa-mi fac curajul sa agat un tip. Aici nu intru in amanunte, alta poveste, mai bine tac. Am mai avut o tentativa sa agat un tip la o terasa, dar s-a dovedit a fi cam surd ( sau mai bine zis eu am soptit ceva, in loc sa vorbesc tare si raspicat, cum fac oamenii care agata) si nu m-a auzit. In schimb, m-au auzit niste muncitori care se cinsteau cu o bere la o masa de langa asa ca a trebuit sa plec de acolo rapid.

Nu merge nici sa ma las agatata prin cluburi ( pe unde oricum merg rar de la o vreme, asa ca e putin probabil sa patesc asa ceva) pentru ca am norocul sa fiu fugarita mai ales de tipi care seamana cu niste nosferati. Plus ca mi se pare un mod neromantic si banal de a cunoaste pe cineva ( eventual un textier versat de meserie).

Ieri insa as fi vrut sa intre in actiune miracolul agatarii ( cititi aceste randuri pe ton de obida maxima). Pentru ca ieri l-am vazut pe cel-mai-dragut-baiat-din-lume venind inspre mine pe bulevard. Ne-am uitat unul la altul, am trecut unul pe langa altul, am intors capul unul dupa altul si gata, momentul a trecut. Asa ca m-am intors acasa si am murit de ciuda. Apoi am murit de ciuda si mai tare cand un prieten m-a facut dumb creature si mi-a zis ca probabil l-am pierdut pe THE ONE. Foarte incurajator!
Mda, greu cu relatiile astea interumane!

Sunete linistitoare

Printre ele: zgomotul facut de tacamuri la masa ( mai ales clinchetul de linguri si lingurite), torsul matzilor, linistea de pe o anumita strada din Bucuresti, intr-o duminica dupa-amiaza, bolborositul apei care fierbe, zgomotul facut atunci cand improsti cu apa, linistea rece din fantana, greierii, brotaceii, cantecul de mierla, sunetul care se aude din pamant atunci cand stai intins pe o patura veche pe iarba.

Tuesday, May 30, 2006

"Uriasi care striga si hohotesc pe toate povarnisurile". Fraza mea preferata de acum 2 veri. Preluata din "The hobbit".

A venit!

Uneori am asa o pofta sa fiu snoaba, sa joc tenis cu mingi din imitatie de piele de leopard si sa discut despre pensule pentru caligrafie. Si sa-mi pese doar de faptul ca am o coafura care este demodata pe coasta de azur.

Revenind la normal sunt bucuroasa pentru un lucru foarte marunt. S-a intors Big Shoulders. Sau ma rog, un urmas al lui. Big shouldersii sunt un neam de tauni ( sau asa ceva) care in fiecare vara vin in sejur la noi, la muscatele si petuniile de la ferestre. Ei poarta bluze pe gat, in dungi ( exact ca pisicul meu) si pantaloni negri stramti si sunt niste persoane destul de dubioase in general. Si dupa cum le zice si numele, au niste umeri foarte lati, in contrast cu talia lor subtire, trasa prin inel si curea d&g. De ce ma bucur ca a venit un alt urmas al neamului? Pentru ca superstitia zice ca un big shoulders la casa omului aduce vremuri bune. Nu ca mi-ar merge mie rau, dar traiesc vremuri cam plictisitoare :)

Heiko


Banana gentlemen



Drown the tea witch

state of things

Monday, May 29, 2006

Cum sa-ti intensifici frica

Din cauza ca sunt alergica ( da' alergica rau) la muscatura de purici, mi-este ingrozitor de frica de aratarile astea mici si odioase. Inchipuiti-va teroarea ce mi s-a asternut pe chip si in suflet cand am vazut ditamai printul la frontline, cu puricele cu afisul sub brat.
Pentru ca le am cu psihologia am incercat diverse tertipuri ca sa ma determin sa termin cu frica asta ( rationala de fapt) de purici. Asa ca am scris o povestire cu purici, povestioara care trebuia sa fie hazlie, sa ma faca sa rad si sa zic: puricii sunt ok, n-ai de ce sa te temi. Era vorba despre aventurile unui purice dintr-o orchestra aflata intr-un chiosc al unei gradini de vara, unde era cald, atat de cald incat puricii care cantau la violoncel aveau camasile transpirate, lipite de spatele lor paros. Din pacate dupa povestirea asta, imaginandu-mi ochisorii lor negri, cuprinsi de pasiunea muzicii, frica mea a mai luat un 1% in amploare.

Nu ma imbrac dupa cum se invarte dupa soare moda. Ar fi prea boring. Incerc sa ma imbrac ca un personaj. Evident ceilalti nu ghicesc niciodata personajul. Este si greu uneori sa ghicesti ca m-am imbracat ca un manufacturier sau ca o sefa birocrata. Ieri de exemplu imi pusesem o bluza de vestala. Tudor si Eugen n-au inteles insa nimic si au crezut ca sunt imbracata in chirurg.

O ultima concluzie: toate drumurile nu duc la Roma. Toate drumurile merg la motoare. Oriunde te-ai duce, tot pe motoare sfarsesti. D-abia astept sa inceapa campionatul mondial de fotbal si sa ma duc acolo sa ma uit la meciuri.

Saturday, May 27, 2006

:)))

The person who sent this picture said: "My parents were taking out some recyclables, when a few old cardboard boxes fell off the stack. By the time they got back from the end of the driveway, they saw this".



from cute overload

Am stiut dintotdeauna ca acolo, afara, exista o banda de pisici care vor sa ocupe toate cutiile de carton din lume. Si pisicul meu face parte dintr-o asemenea organizatie secreta. El de fapt chiar traieste in sufragerie, intr-o cutie de carton in care au fost aduse mai demult un numar serios de prajituri. Credeam ca doar se joaca de-a matza orfana, care nu are unde locui si se incalzeste datorita cartonului de crivatul de afara. Dar acum am priceput cum sta treaba! E mana fratiei! Pacat ca nu-i prea mai incape fundul ala gras in orice cutie!

Olivo Barbieri


Paris Hotel and Casino, Las Vegas

Yes, that's real! Olivo Barbieri shoots real locations from a helicopter, using a tilt-shift lens technique that shrinks metropolises into toy-town fabrications.

link

Misiune indeplinita!

Azi s-a intamplat minunea: m-am tuns. Cum am zis si in alte dati, am fobie cand este vorba de coafeze. Mi-este pur si simplu frica de starea in care o sa se afle capul meu la iesire. Intotdeauna le explici cu rabdare si multe gesturi cum vrei sa arate coafura ta, le aduci si poze. Ele invartesc un pieptan in mana, uitandu-se pe pereti, cu figuri de maestri experimentati care nu au timp sa asculte aberatiile tale. Ele stiu inca de atunci ca nu o sa te tunda cum vrei tu si nu o sa te tunda nici macar simetric. Si ele stiu ca stii si tu. O adevarata mascarada!

Trebuia insa sa ma tund. Aratam ca o vrajitoare ( si nu o vrajitoare in zilele ei bune). Asa ca m-am trezit dimineata, am inceput sa ma pregatesc mecanic de plecare repetandu-mi in cap din nou si din nou: "Irene, don't think. Just go!". Pentru ca nu facusem programare ( nu fac niciodata programare, cu gandul ca doar-doar o sa ajung acolo si o sa mi se zica sa merg acasa ca nu au timp de mine si am mai castigat o zi) am nimerit din intamplare la o coafeza pe care nu o stiam, care era atunci disponibila (e si asta un mod de a-ti provoca destinul).

Era o doamna foarte plinuta, cu par aspru ca piatra ponce, vopsit in doua culori: roscat-sfecla si blond-para de septembrie. M-am temut si am vrut sa ma intorc din drum dar nu stiu cum, n-am reusit niciodata sa zic "nu" unei coafeze. Sa zic nu si sa cer sa fiu tunsa de o coafeza care macar are par normal. Evident in timp ce-i explicam cum vreau sa fiu tunsa ea vorbea cu o colega despre frizerii din Italia care te pun sa stai cu capul in jos in timp ce te tund cu lama. M-am temut iar. Nu voiam sa stau si cu capul in jos si sa fiu si tunsa prost.

Ca sa scurtez povestea: evident nu, nu m-a tuns cum voiam ( si era si sa-mi taie un deget cu foarfeca). Evident am niste suvite mai lungi in partea stanga a capului decat in partea dreapta a capului. Exact ca anul trecut, cand eram tunsa mai accentuat in scari in partea stanga, in timp ce in cealalta parte, parul fiind taiat drept, dadea impresia ca este mai rar. Cand i-am spus sa ma tunda simetric mi-a zis ca mi se pare, ca l-a tuns simetric si nu e vina ei ca eu am mai putin par in partea aia a capului.

Dar chiar si asa, ca o concluzie, i'm pretty again ^_^. Pretty and decent. Cu breton in ochi!

Friday, May 26, 2006

proces de creatie

Sa ne asezam basca de artist mai bine pe ureche, sa ascutim creionul chinezesc cu guma la capat, sa ne enervam ca ascultam the dandy warhols si nu stim ce ascultam pentru ca melodiile sunt denumite track 2, 3 si asa mai departe, sa rontaim morcovi pentru ca mancam sanatos nu ca altii si sa devenim creativi ca trebuie.

Telephone sheep



by Jean Luc Cornec in the Museum für Kommunikation, Frankfurt am Main
link
via bblinks

Insa eu cred ca telefonul meu este un porc chiar daca suna ca un vanzator de inghetata.

Thursday, May 25, 2006

Swan bones theater - the art of K. Louise Judd



The dreadful gesture of the blackbird
link

Macabru, infricosator, dar imi place.

Asta e, nimeni nu e perfect

Ma plictisesc foarte tare. Singurele momente palpitante au ajuns sa fie cele in care schimb drumul spre casa. Si pentru ca azi sunt masochista fac o dezvaluire cutremuratoare, care o sa va schimbe probabil parerea despre mine. Numai prietenii mei cei mai buni stiu acest lucru si le-am vazut privirea ingrozita cand mi-au auzit marturisirea. Ei bine, scheletul pe care-l ascund in dulap cu grija este: in fiecare zi ma uit la Scooby Doo...si-mi place. Si ma uit si la reluari. Si stiu ca este un serial de desene foarte stupid dar ma amuza la culme monstrii aia gen fantoma de capsuni si fantoma de 10000 de volti. Ce o sa se aleaga de mine, asta nu mai stiu.
Probabil nu o sa-mi mai citeasca nimeni blogul acum cand a iesit la iveala ce fel de om sunt.

Tuesday, May 23, 2006

Cu capul in nori si mintea aiurea - avantajele

Eu sunt genul de om care uneori este pe alta planeta. Nu sunt atenta, nu prea aud ce vorbeste lumea cu mine sau aud niste chestii ciudate rau, dar asta pentru ca-mi fura atentia tot felul de amanunte din jurul meu si devin absenta. Da, exista multe dezavantaje atunci cand plutesti prin alte sfere in loc sa fii hic and nunc, numai eu stiu cat de tare a durut cand am intrat intr-un gard, in loc sa iau o curba. Dar eu o sa iau in calcul numai avantajele.

- in primul rand daca te uiti aiurea, dupa ciori, nu mai ai treaba cu exhibitionistii. Pac, apare exhibitionistul, descheindu-si pragmatic fermoarul. Tu treci in viteza pe langa el admirand pescarusul de pe turla bisericii si pana sa apuce el sa te invite sa privesti, tu ai trecut fara sa vezi nimic.
- ai o alta relatie cu culorile. Nu toti oamenii observa ca sunt putini oameni cu pantaloni galbeni pe lumea asta. Dar tu stii asta si stii sa-i apreciezi.
- ai o capacitate mult mai mare de a suporta golanii care se strang la iesirea de la gura metroului. Daca vine unul inspre tine, scotand sunete neajutorate, precum zgomotele scoaterii unui dop de carioca imensa, in incercarea de a se face remarcat, tu il auzi ca prin ceata unei mlastini si nu-ti mai bati capul cu el.
- poti observa cum desenul lichenilor de pe un copac formeaza cu destul de multa acuratete portretul fostei profeoare de biologie, pe care nu o puteai suferi
- si daca ai noroc, mare noroc, uneori poti gasi in iarba din parc o urma de picior a unui dinozaur.

Poke the rabbit



from here

Rabbit field is an installation where rabbit-like inflated forms react empathically when one of them is being deflated (i.e. squeezed or poked by the spectators), causing a "ripple wave" within the bunny society. The bunnies also reproduce quickly, increasing in numbers over night, often until they fill the entire room. Since the rabbits' sensors and inflating fans are connected via a central computer, they can be set up to react to their nearest neighbor or to a cousin across the ocean.

^_^ memories

Mi-am amintit de inceputurile mele pe net. La inceput nu-l foloseam decat pentru strictul necesar: mail, cautat chestii pentru facultate. Apoi mi-am pus dial-up acasa. Nu prea aveam treaba cu messenger, cu emoticons, cu acronime, cu forumuri, chaturi. Eram inocenta si nestiutoare. Apoi un tip pe care il placeam eu mult mi-a cerut adresa de mail. Cand in sfarsit mi-a trimis un mail, acesta era foarte romantic si continea un link catre un site cu bancuri porcoase si intrebarea: "ce faci mah?". Daca ati stii cat m-am intrebat ce inseamna mah. Nu voiam sa cred ca mah inseamna de fapt ma. Tot intrebam senina lumea ce inseamna mah dar dadeam peste oameni la fel de nestiutori ca mine. Voiam sa cred ca este un apelativ dragastos, specific misteriosului internet. Apoi am fost pervertita in hard-internet. Am invatat ce inseamna brb, bbl, omg, ftw, fu sau stfu. Am inceput sa aflu tot felul de smecherii, insa desi eram atat de grozava si maiastra, tot mi-am umplut calculatorul de virusi atunci cand la feminism am facut eu o cercetare revolutionara despre siturile pornografice. Imi amintesc cum din cauza virusului, pe desktopul meu trona imaginea unui barbat gol, in culmea gloriei lui, de care se ocupau niste faturi rasarite din punct de vedere fizic. Evident, pana nu a venit cineva sa ma scape de virus, deci si de barbatul cu pricina, calculatorul a stat inchis, departe de ochii ageri ai tatalui meu.

Sunday, May 21, 2006

:)


Self portret with kid and fish
by Andrea Aversa

link

Mouse hotel bed


Maria Bussmann's work

Soarecele care traieste intr-un hotel are o viata melancolica. Mai ales daca mai este si comis voiajor. Pentru ca diminetile lui sunt triste, cu sapun mic de hotel si mostra de sampon de hotel si prosoape care au mai fost folosite si de alti soareci. Intotdeauna isi va da singur ghetele cu crema, niciodata hainele lui nu vor arata ca atunci cand sunt proaspat calcate de sotie si seara il va gasi probabil in alta camera de hotel, la fel de rece ca orice alta camera de hotel, unde va manca niste alune vechi si scumpe, va bea coniac de proasta calitate si-si va aseza cu grija costumul ieftin, crem, de in, pe spatarul unui scaun.

www.mariabussmann.org
via swissmiss

Friday, May 19, 2006

Mini -post

Circul a inceput sa-si scoata animalele afara, la aer curat. Inca nu am vazut lei, tigri si camile ca anul trecut. Dar am vazut niste cai mari si negri, cu picioare groase si vanjoase. Si ponei minusculi.

Ce am mai vazut pe strada zilele astea: hip-hop-eri cu pantaloni in vine si serviete diplomat, un om care purta cu mandrie o medalie de aur la gat, femei cu parul pana la nori(not me!), un popa cu sosete roz, un copil facut, cred, din gumilastic - doi colegi il trageau de maini si mainile lui parca se tot intindeau.

Thursday, May 18, 2006

Amintiri

Andreiard a postat pe blog o poza cu luna. Poza este intitulata "al lunelu". Cantecul ala cu alunelul, alunelul hai la joc era un cantec pe care mi-l canta mie bunica. Eram mica, mica dar imi amintesc si acum ce tare imi placea. Asta pentru ca bunica mea are o alunita pe obraz si eu imi inchipuiam cum alunita coboara de pe obraz, se imbraca in straie populare si incinge o hora cu alte alunite, imbracate cu ii, itari si opinci. Daca stau bine sa-mi amintesc imi dau seama acum ca, in imaginatia mea, alunita semana de fapt cu Dj Bobo ( de parca si-asa, dj bobo nu era destul de inspaimantator).

Un alt cantec popular pe care mi-l canta bunica ( da, eu am crescut cu cantecele de genul asta sau in stilul "in casuta din padure", nu cu muzica trance, electro sau glamour electro-pop ca tinerii din ziua azi :P) era cantecul cu "zau zau, in padure sub un brad/ sade-un voinic suparat"(de mica aveam eu asa o feblete pentru cantecele cu voinici suparati si parasiti de mandre). Ma duceam deseori in parc si ma plimbam pe o alee de brazi, hranind veverite si sperand sa dau peste voinicul suparat (care, mare coincidenta, in mintea mea era imbracat la fel ca alunelul de mai sus!!!).

Unii oameni isi doresc o garsoniera, altii doresc sa locuiasca intr-un elefant



In 1758, French architect Charles-François Ribart proposed a three-level structure for the site where the Arc de Triomphe now stands: it’d take the form of a stone elephant, complete with rudimentary air conditioning, furniture that folds into the walls, and drainage that circulates out the trunk of L’elephant triomphal. Ribart’s zoomorphic architecture has a more contemporary cousin: in Margate, New Jersey, a 124-year-old elephant structure named Lucy is the last remaining sculpture of its kind and dubbed “the world’s largest elephant.”


Book covers




COVERS is dedicated to the appreciation of book cover design.

via notcot

Wednesday, May 17, 2006

Cercurile blocului

In ultima vreme nu mai iau liftul, ci urc o gramada de etaje ca sa fac mai multa miscare si sa fiu supla ca o bluza de elastic cusuta in taiwan. Deja fiecare urcat este ca o calatorie initiatica. La un etaj ma asteapta cainele Costel, care tuseste, haraie, scuipa si musca. Are ochii rosii si o gaura in frunte si este cerberul de care ma tem intotdeauna.

La alt etaj este vecinul de Cheshire. Ranjetul lui se simte prin usa, apare primul si apoi hop si vecinul. Urmeaza etajul unde permanent se renoveaza un apartament si este cate un muncitor care ocupa holul cu niste scanduri si galeti.

Vine apoi etajul cu oamenii care sunt condamnati sa duca mereu gunoiul, over and over again. Intotdeauna cand trec pe acolo este cineva care iese din ghena cu un zambet chinuit, de Sisif care stie ca inca nu s-a sfarsit.

Apoi urmeaza etajul oamenilor violenti, care se cearta, urla si trantesc usi de lift, apartament. Cand nu sunt violenti, oamenii astia isi pierd cheile si rezolva tot prin violenta problema: dau cu piciorul in broasca de la usa pana cedeaza. Urmeaza doua etaje nesemnificative, unde stau numai oameni cuminti, asezati, plictisitori sau pur si simplu absenti. Si ajung in sfarsit la etajul meu. Pe care sunt prea obosita de atata urcat ca sa-l mai descriu.

Plimbari in gradina invizibila, printre sunete

The Tactical Sound Garden is an environment (potentially a physical space of any city) where users of devices such as iPods and other portable sound systems with wireless communication can discover the sounds implanted by others.
In practice this means one walks into a space and hears different sounds. As one moves along, the sounds (songs, noises, voices?) change, new ones appear.

more here

Bubble boy



A performance by Zhu Ming

link

Daca ai deschide pe neasteptate frigiderul si ai surprinde un peste gol care tocmai executa un dans exotic in farfurie si el ar apuca repede o frunza de vita de vie, ce s-ar grabi oare sa-si acopere cu ea?

Tuesday, May 16, 2006

Fara motiv :)

Urasc tenisii albi! Din cauza lor eu schiopatez acum cu ambele picioare. Nu mai pot sa merg deloc vioi si alert cum merg eu de obicei. Acum merg calculat si atent, de parca urmaresc pe jos un firisor de apa. Si evident la fiecare pas am dureri inumane.

Dar in afara de asta sunt fooooarte fericita. Evident fara motiv. Dar astea sunt cele mai frumoase stari de fericire. Cand iti vine sa topai din orice si pana si un simplu pahar de limonada verde iti intinde gura pana la urechi. Lumea te intreaba ce mama naibii ai cand tu n-ai de fapt nimic. Pur si simplu te simti bine in propria-ti piele, ai multe, multe planuri si d-abia astepti sa vezi ce o sa ti se mai intample!

Polly Chandler



link

Food as art


Baloane din crema de zahar ars.

link

Monday, May 15, 2006

Michael Leunig



The Australian cartoonist Michael Leunig was recently interviewed on Andrew Denton's Enough Rope program. He's famous for cute little people with big noses, ducks, teapots, and for creating controversy. His little cartoons have provoked enough people to receive a steady stream of hate-mail and death threats.

"It's like a little stage. I thought it's a little stage and I can put little actors on it and things and why should I restrict this to these boring politicians? Why can't I put pixies and fairies and ducks and all those embarrassing things, the things that are deeply embarrassing to the grown-up, intelligent adults".

"I just like to draw the duck, you see, and it seems to represent something. It brings out what's in you, you know, your inner duck is awakened obviously for you, me, everyone. But there are some who have no inner duck, it appears, and they get very threatened by such an innocent creature".


the full interview here

his site

Joyce

Cand am citit Ulysses am facut febra, m-am chinuit, visam noaptea ce citeam, incercam sa sar pasaje intregi dar nu ma lasa inima si reveneam, parca citeam nu o carte ci capul unui om. A fost singura carte pe care am citit-o cu picatura, in vreo 2 saptamani. Incercam sa exprim starile astea unui tip, in timpul unei intalniri nereusite. Eu in extaz, James Joyce in sus, James Joyce in jos, ma apucase din nou febra. Tipul foarte calm imi zice:
- Mda, am citit-o si eu mai demult. Tot ce mi-a ramas in cap a fost ca la un moment dat Joyce zicea de ceva ca are culoarea verde-flegma.

Nu cred ca voi mai aduce vorba de Ulysses in timpul intalnirilor mele.

:))



mai multe degete aici

Mi-a adus aminte de o poveste a lui Anatole France pe care am citit-o cand eram mica si racita, despre degete cu fata si personalitate. Timp de o luna dupa aceea am avut si eu degete pictate.

via drawn

Saturday, May 13, 2006

Revenim la obsesia mea pentru tapete



from here



from here

Kenneth Lavallee





link

De ce-uri

De ce in filme/desene etc persoanele pe nume Ebenezer trebuie sa devina strigoi? De unde atata discriminare? De ce trebuie priviti ca oameni rai, fara suflet, pacatosi, ciudati si infricosatori? O sa fac o mica povestioara despre cineva pe nume Ebenezer, in care o sa incerc sa-i dau tot ce nu au avut ceilalti Ebenezeri.

De ce ma enerveaza atat de mult persoanele care critica, vad doar partea neagra a oricarui lucru, sunt scarbite de toti/toate? Pentru ca sunt niste persoane seci, frustrate si inchistate, de la care nu primeste nimeni nimic. Plutesc intr-un nor negru de negativism in care te atrag si pe tine. Guess what? Lasa-te si tu atras in norul lor si vei ajunge la fel ca ele. Si o sa descoperi cat de plictisitoare, frustranta si searbada este viata unui astfel de om.

Friday, May 12, 2006

Ma gandesc si eu asa...

Eu nu cred ca:
- oamenii copilarosi sunt imaturi
- girafele sunt mute
- pesimistii sunt realisti
- este posibil sa-ti tii tenisii albi curati mai mult de o zi, in Bucuresti

Eu cred ca:
- exista dragoste la prima vedere
- paturile in care ar putea sa incapa 5 pinguini inalti si grasi sunt cele mai bune paturi din lume
- exista prea multe scoli feng shui si prea se contrazic intre ele
- daca mirosi ca un robot din plastic nu inseamna ca mirosi rau

The weather project - Olafur Elliason





link

Cam veche expozitia dar eu d-abia acum am descoperit-o :)

Thursday, May 11, 2006

:)



Tare ma amuza barbateii astia. Mie-mi par a reprezenta niste suporteri de fotbal englezi, hooligans.
monster factory

Tiny things




by Cynthia Greig

link

Wednesday, May 10, 2006

For a few boys more

Se zice ca o fata isi creeaza imaginea barbatului ideal ( sau a genului de barbat de care se simte atrasa) inca din frageda copilarie. Si mi-am amintit eu cum am vazut la mare, cand eram foarte mica, filmul "For a few dollars more" si cum mi-am innebunit familia apoi ca eu il iubesc pe Clint Eastwood. Si de atunci am ramas cu o obsesie pentru barbatii saten-blonzi, nerasi, cu ochi albastri.
Un pic mai tarziu am facut o pasiune pentru un baiat doar pentru ca semana cu un baiat desenat intr-o carte " Invatati limba franceza fara profesor", baiat pe care bunica il tara afara dintr-o cabina telefonica. Si apoi pur si simplu m-am indragostit peste urechi de un baiat care mi se parea mie ca seamana cu presedintele soldateilor mei.
Dar tot Clint Eastwood a ramas pe primul loc. Chiar daca acum este un mosnegut, eu il vad tot asa cum era el cand era tanar, cu palaria pe ochi si cizme prafuite :x:x:x.

Tuesday, May 09, 2006

Beware of tomatoes!

tomatoes are evil

Un site al celor nepervertiti, al celor care nu au gustat niciodata o rosie, care refuza existenta rosiilor pe acest pamant! ( probabil un site creat de un castravete)

Rosiile sunt periculoase, pot oricand sa te fugareasca prin bucatarie, inarmate cu un satar!

Monday, May 08, 2006

=P~



link

Casa mea perfecta trebuie sa aiba si asa ceva: o canapea-covor! Trebuie!
Insa ce nu inteleg eu este cum se pot uita aia la televizorasul ala minuscul??

Bad air





Global pollution is an issue that affects everyone. EVERYONE: angels, aliens, witches.
O campanie initiata de Singapore Environment Council

Duamne dumneseule!



Mare premiera in lumea medicala! Au fost realizate 5 transplanturi de fata! 5! 5 gummy bears au fost operati cu succes si sunt acum in afara oricarui pericol. Senzational!

from here ( very funny blog)

Sunday, May 07, 2006

Ganduri nevesele la sfarsit de saptamana

Da, se termina o relatie pentru ca pur si simplu nu merge. Cu suparare, nervi, dor si plans exagerat intr-o perna albastra etc. Dar sa zicem ca esti tare si treci peste tot si te gandesti sa risti din nou la un moment dat: sa-ti cauti alt prieten ( pentru ca da, esti genul care considera ca daca nu cauta, nu gaseste).
Ei bine, imi este groaza de faptul ca iar o sa vina momentul intalnirilor mai mult sau mai putin reusite. Cand vezi ca exista mai degraba oameni nepotriviti. Cand iar trebuie sa vorbesti despre tine si sa spui aceleasi lucruri, pe care le-ai mai spus de n ori si pe care nu vrei sa le mai zici, dar daca oamenii te intreaba... Si ti-e groaza ca s-ar putea cu putin noroc sa dai de cineva care sa fie genul tau, dar sa ai un pic mai mult ghinion si sa descoperi ca el este obsedat de o fosta prietena, sau este pur si simplu antisocial, sau pur si simplu nu te place ( si atunci te intrebi cum este posibil sa se intampla asa o grozavie???), sau pur si simplu este prea dragut si este un ticalos.

Saturday, May 06, 2006

Diverse

De departe cele mai dulci cautari pe google care au condus la blogul meu: "unde locuiesc pinguinii" si "de ce curge nasul".

Well, unii pinguini locuiesc in vile de 2 etaje, altii in apartamente de bloc, deasupra vreunui magazin cu articole sportive. Unii, mai sadici si in obsesia lor pentru alb si negru, isi decoreaza camerele cu multe obiecte din cuverturi care imita pielea de zebra.

Iar nasul va curge numai atunci cand vecinul de deasupra face ce face si te inunda ( si apoi zice: nu e vina mea!).


Linkul zilei: blogul unei femei care trebuie sa-si petreaca 3 luni stand numai in pat, in cadrul unui proiect NASA

Tuesday



by Marcel Weisheit

link

Nu numai ciresele sunt pietroase, ci si pernele




Cam asa trebuie sa arate pernele de zmei

link
via design*sponge

Friday, May 05, 2006

Chicken purse



www.amandadumas.com

Am cunoscut o doamna desavarsita, care avea o singura ciudatenie si totodata problema: gentile. La inceput avusese o geanta simpla, in care mai gaseai insa uneori lucruri ciudate: pe langa rujuri si pudriere, mai gaseai si cate o chifteluta sau un mar. Pentru ca nimeni nu stia, dar geanta ei era un porc. A trebuit sa renunte la ea, pentru ca o facea de ras in societate, prin sunetele dizgratioase pe care le scotea atunci cand clefaia briosele pe care le fura de pe masa.
Asa ca si-a cumparat o alta geanta, care parea normala la inceput. Pana cand, aflata din nou intr-o vizita de binefacere intr-un orfelinat, a vazut cu oroare cum geanta se misca binisor, pe doua picioare subtirele, galbui si dand din manere, exact cum da un pui din cap, incepe sa piguleasca firmiturile de pe jos. De atunci doamna a mai schimbat multe genti. Din pacate a trebuit sa se resemneze ca ideea ca va avea mereu genti animalice. In prezent, incearca sa scape de o geanta-dromader, care miroase foarte urat si uneori scuipa cu inversunare. Nu-i este prea usor, avand in vedere ca toate gentile de pana acum au gasit de fiecare data drumul inapoi.

Wednesday, May 03, 2006

Sandrine Pelletier


Masca pentru baietii salbatici care fac wrestling


link

to do list



link

:)) carti pentru copii



alte carti aici


Cand esti iepure de martie nu poti opri timpul in loc, dar il poti tine sub brat.

link

Bla

Mie nu mi se intampla niciodata nimic. Si cand in sfarsit mi se intampla... este ceva rau. Si neimportant.
Toate lucrurile alea marunte care iti fac draci si care ti se intampla exact atunci cand te grabesti mai tare.
Cum s-a intamplat in dimineata asta cand am deschis usa de la dulapul de haine. Am apucat doar sa privesc cu groaza, neputincioasa, o multime de haine furioase, care se pravaleau tacut inspre mine. Am reusit sa ma dau totusi un pas in spate, astfel incat sa nu fiu ingropata sub avalansa, si sa ma lovesc groaznic in coltul metalic al micului meu birou, colt metalic deosebit de util atunci cand vrei sa-ti sfasii blugii sau pielea intr-un mod barbar, lent cicatrizant.A lipsit foarte putin sa nu se verse o sticla deschisa de apa, pe care o pun mereu strategic deasupra unui prelungitor de priza (este modul meu de a provoca destinul si de a trai la extrem).
Oricum este deosebit de frustrant ca atunci cand ma voi intoarce acasa va trebui sa pun lucrurile inapoi in dulap. Si am multe haine pentru o persoana care se vaita mereu ca este saraca.

Tuesday, May 02, 2006

Ieri n-am putut sa postez din cauza de blogger prost iar acum nu pot sa postez pentru ca n-am pozele la serviciu. Si trebuie pozele pentru ca este vorba de 2 povestiri scurte despre un ceainic in forma de hitler si o geanta cu picioare de pui. Si ar fi pacat sa nu se vada obiectele in cauza. Ma calca pe nervi blogger. Cand o sa gasesc un suflet caritabil dornic sa ma ajute, o sa trec pe wordpress. Si cand bineinteles nivelul lenei o sa mai scada.