Tuesday, February 13, 2007
Croitoria
Trec uneori pe langa o veche croitorie, a domnului Nechita Neculai ( nu stiu de ce insa, inainte credeam ca-l cheama Nechifor) Si in vitrina veche, cu geam ingalbenit si perdele casnice care nu te lasa sa vezi in pravalie, in ingramadeala unor plante mereu verzi, cu frunze groase, erau asezate niste maimute mici, din plus: una maro si alta albastra. Dupa anul nou insa maimuticile si perdelele casnice disparusera. Azi au aparut din nou si e exact genul de amanunt fara insemnatate care imi da o stare de fericire fara motiv.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
cunosc senzatia...sunt o serie de amanunte care ne dau sentimentul de siguranta, de apartenenta la spatiul respectiv; e trist sa observi ca acel ceva nu mai este...in Iasi, de obicei in zona Copou, aproape de universitate, sta deseori un domn care canta , chiar foarte bine, la vioara, iar cand lipseste...imi uit gandurile pentru un moment, miscat de absenta sunetului de vioara
in drum spre servici, trec pe langa o curte cu doi caini si sunt obisnuit ca fetita cand o strig sare gardu si vine sa o mangai, iar masculul, care e mai mare, se suie pe o margine a gardului si astepta sa il mangai si pe el...de cateva saptamani, au renovat gardul iar fetita nu mai poate sarii si o ating doar pe botic, numai masculu se pune la locul lui si pot sa il mangai, in timp ce aia mica scheauna :). e placut cand vin seara de la munca sa ii vad cum se bucura cand ii strigi.
I know that place
i know that place, too.
dar intotdeauna mi-a parut inchis, dar nu de tot. genul de 'revin in 10 minute' sau 10 ani. imobilitate.
Post a Comment