Tuesday, February 20, 2007

Despre unele telefoane

Un nene cu nasul galben, vorbea azi in parc la un telefon stralucitor, langa un copac gri-rosiatic, plin de muschi. Din cauza nasului galben, intreaga imagine mi s-a parut un tablou suprarealist.
O pustoaica imbracata in haine cernite, cu parul ca algele si atitudine de zvarluga vorbea la un telefon care semana cu un crevete incovoiat. De unde putem trage concluzia ca tot ce este de natura marina se atrage reciproc.
Daca mai multe telefoane verzi incep sa sune in acelasi timp, ar putea fi considerat un cor de broaste?
Sunt mai multe telefoane decat oameni in Washington DC si majoritatea sunt probabil albe, gri sau negre.
In casele unde oamenii obisnuiesc sa asculte convorbirile celorlalti, telefoanele au o anumita infatisare: par neutre, au o forma ordinara, care nu atrage atentia si receptoarele sunt mult mai scobite, din cauza atator urechi care si-au sapat forma in ele in timp.
Odata am vazut pe trotuar un telefon mobil sfaramat, intr-o balta de lapte. O fi fost telefonul unui laptar, o fi fost telefonul unui bunic care se impiedicase de o piatra si cazuse cu laptele? Cel mai groaznic gand a fost ca putea sa fie o mama-telefon.

13 comments:

Anonymous said...

sau poate era telefonul unei blonde care si-a dat seama ca a baut lapte cu 1,8% grasime, in loc de 0,1%...:)

RME said...

In Washington DC se prea poate sa fie numeroase shi telefoanele... roz. Cel pe care l-am gasit ratacit zielele trecuta in zapada asha era. :P

Alta: foarte simpatic post, evident. :-)

Anonymous said...

sa inteleg ca ai un simt special, numit aici, "i can see" :). ma intreb ce vezi tu atunci cand iesi afara si toate simturile tale astea mai deosebite se pun in actiune...cred ca e ceva asemanator cu un tablou de Picasso, combinat cu un film de Guillermo del Toro si cu o carte pentru copii :P

Anonymous said...

sau poate era telefonul unui misogin care a scapat laptele si telefonul, uitandu-se lung dupa o blonda :)

Unknown said...

ce m-a induiosat imaginea cu mama-telefon!
am descoperit azi blogul tau! si dimineata a inceput tare frumos!
zi buna!

Monica said...

iar bebe telefon a murit de inanitie dupa cumplita tragedie?? Ş)

Anonymous said...

razvan: multumesc. saracu' telefon, arata mai degraba roz-vanat de frig :(

ovydell: :)) cam asa ceva. film ai pus, pictura ai pus, carte da, dar ai uitat referintele muzicale :P

hello, follow me! o zi buna buna si tie!

monik: nimeni nu stie ce s-a intamplat cu bebe-telefon. este foarte posibil sa fi fost adoptat de un telefon cu disc, care vazuse totul de la o fereastra.

Anonymous said...

telefonul meu, al meu, intelegi, trebuie judecat dupa frumusetea sa interioara. mi-ar fi placut sa fie din lemn de mahon, lacuit. cu insertii maure si subtile. cu tastatura de clape de pian de viena demult. este insa construit eficient din otel si plastic. este exceptional de la obiect. care este. a, da: negru si argintiu (cum altfel?!)...

... astfel incat, frumusetea sa interioara (numerele de telefon. fotografiile. mesajele, inclusiv si mai ales acelea. lista de apeluri)...

kronozom ;)

Anonymous said...

kronozom, tu aveai parca multe telefoane. toate sunt frumoase in interior? :P

Anonymous said...

subscriu la ipoteza adoptarii de catre un telefon cu disc. telefoanele cu disc au fost dintotdeauna mai putin superficiale si mult mai... omenoase! (...decit telefoanele mobile, evident)
in plus, se prea poate ca batrinului telefon cu disc de la fereastra sa-i mai traiasca tatal-telefon cu maneta, si-atunci micutul telefon mobil infiat va avea parte de o educatie completa.


imi pare rau ca traiesc intr-o alta lume decit a ta.

Anonymous said...

v: cred ca ai dreptate cu ipoteza ta, nu departe de locul accidentului era si un anticariat. era pe la unirea. acolo sigur se gasea si un telefon cu maneta.

mie mi se pare ca traiesti in aceeasi lume cu mine :P

Anonymous said...

da, am uitat de muzica, e mai greu de gasit, poate Yann Tiersen :P

PS. Multa lume ar vrea sa traiasca in aceeasi lume ca Irene :)

Anonymous said...

ba nu :(
doar citeodata, cind ultimele limbi rosiatice mi se-ntind suficient de mult ca sa mai ajunga pe-aici, le las sa intinda saltelele roz pe iarba verde si sa faca gimnastica.
dar in rest sintem cam gri, toata familia. si nu ne prea miscam, cam anchilozati si sedentari.