Anthony Guicolea
LINK
Fotografia aceasta m-a obsedat vreo 2 zile. Poate imi aduce aminte de ceva anume, dar inca nu am reusit sa localizez pata aceea de amintire care ma face sa vad un anumit lucru in poza. In mod sigur nu imi aduce aminte de detentii, pedepse, doar vag de o senzatie de frica ivita langa o biserica, in timp ce ciorile croncaneau si scapau din ciocuri conuri mici de brad...dar eu o sa scriu totusi despre pedepse.
Daca ar fi sa numar pedepsele si detentiile pe care le-am primit pana in anul acesta al vietii mele, sunt incomparabil mai multe decat recompensele. Vorbesc despre pedepsele primite de la altii, dar si despre pedepsele psihologice pe care cu multa ravna mi le administrez singura, pentru ca oamenii sunt fie sadici, fie masochisti, iar mie sigur imi lipseste sadismul.
Nu am primit pedepse prea originale cand eram mica: stat la colt, tras de urechi. Si, intr-un mod ciudat, toate pedepsele astea sunt reprezentate in mine sub forma unor detalii ascutite, poate pentru ca frica mea are un aspect ascutit, triunghiular.
Am petrecut multe ore la colt, unde este stramt si intuneric, dar nu este ca intr-un uter, este ca si cum cineva te-ar inghesui intr-un cot ascutit si te-ar pune sa traiesti in el. Din toate orele acestea petrecute la colt eu imi aduc aminte doar cum priveam cu coada ochiului plin de lacrimi, umbra ferestrei desenata pe peretele galbui. Apunea soarele si eu eram scaldata in pedeapsa mea intr-o lumina portocalie, langa un ghiveci de asparagus. Ce vrea sa insemne pedeapsa asta? Stai cu nasul in dunga peretelui, intr-un unghi, nu te misca si simte-te prost! Si totusi era o pedeapsa care ma facea sa sufar foarte tare.
Cand eram trasa de urechi, urechile se lungeau in sus, ca niste fire de iarba lata si se inroseau de parca punea cineva in spatele lor o lampa. Sa fiu trasa de urechi este o mare umilinta pentru mine pentru ca in primul rand nu inteleg de ce ar trage cineva de auzul meu. Daca as fi avut ochi exoftalmici as fi fost trasa de pleoape sau gene?
Pedeapsa care nu a functionat niciodata la mine a fost "du-te in camera ta si ramai acolo". Cum poti sa pedepsesti pe cineva trimitandu-l in cel mai placut loc din lume, cel mai cald si incapator, cel mai plin de nimicuri si de distractii ? Eu nu m-am simtit niciodata comprimata intre tavan si 4 pereti, dimpotriva. Desi inca mai simt un inconfort destul de mare in dreptul colturilor chiar si acum. Ca si cum energia ascutita din dreptul lor ar vrea sa semene inca frica in sufletul meu.
5 comments:
Uau, uitasem de pedepse... Imaginea imi aminteste de cartile copilariei tiparite la Chisinau...
Eu am fost unul dintre cei mai cuminti copii posibil, dar din cand in cand susoteam cu colega/colegul de banca si invatatoarea ne punea la colt. Cand eram singura eram chiar trista, dar daca eram doi/doua, iar incepeam sa susotim, iar coltul parca ne ocrotea. Cel mai traumatizant/umilitor era cand invatatoarea ma tragea de codite (aveam parul lung, impletit in doua codite prinse cu fundite mari). Maica-mea se chinuia in fiecare dimineata sa le impleteasca fara sa ma doara, iar tovarasa reusea cu o smucitura sa smulga toata dragostea pe care o adunasem in par...
Si ce efect aveau pedepsele asupra ta? Mai faceai aceeasi greseala? Consider(a)i pedepsele nedrepte? Crezi ca pedepsele sunt aplicate de "pedepsitori" pentru a-ti arata calea cea buna, pentru a-ti arata ca nu bine ca tine si e bine ca ei sau pur si simplu pentru a-si arata puterea pe care o au asupra ta?
Tu ai pedepsit vreodata pe cineva?
eram atat de mica si sensibila incat orice pedeapsa ma speria, chiar daca era meritata. nu tin minte sa fi invatat vreodata din pedepse, dimpotriva. eram mult mai cuminte daca in loc de o pedeapsa poate binemeritata, mi se explica rational de ce am facut rau. de multe ori, oamenii pedepsesc pentru ca nu au rabdare sa ierte, sa explice sau sa inteleaga. e mult mai usor sa "dai" :)
si da, am pedepsit si eu cand nu am avut rabdare sau chef sa inteleg. dar nu am pedepsit copii.
probabil copiii sunt pedepsiti mai mult pentru ca "cei mari" cred mai putin in puterea lor de intelegere...
pedeapsa transmite un mesaj foarte clar - ce ai facut acum e rau, nu trebuie sa mai faci alta data...
dar asta nu inseamna ca ar trebui sa primim bomboane cand facem ceva bun?... sau tiramisu, dupa caz...:)
ah, ce subiect frustrant!
stiu oameni care la 30si de ani, intai baga mana si aprind lumina, si apoi intra in camera.
inventarea lui baubau a fost o idee ingrozitoare! eu nu as face asa ceva plozilor! raman toata viata cu sechele!
ma rog, apoi mai e familia americana, care pe mine ma scoate din sarite. fac sa para totu frumos si perfect, si ce parinti libertini si buni sunt, si de fapt sunt super drastici (go to 7th ..nu stiu cum. sora mijlocie e pedepsita 3 luni ca s-a pupat cu un baiat..geez)
pe mine cand ma batea sor-mea, cand ma aparam si eu, atunci apareau ai mei, si io stateam la colt. penibil :P
Post a Comment