Povesti poti gasi oriunde: in vopseaua de pe lift, in praful de pe scari, in baltile din fata burlanelor. Povestea cainelui din poza de mai sus se gaseste intr-o casa batraneasca goala, de pe cheiul Dambovitei, care va fi vanduta in curand.Cine stie cine a baut ultima oara whisky in casa aceea. Paharele par murdare de multa vreme, dar in ele luceste inca dulcele malt. Uneori, noaptea, ies dintr-o fotografie veche trei femei care au figurile razuite in poza si-si beau necazurile in bucataria mica si neingrijita. Povestesc despre sarcini pierdute si barbati morti in razboi, despre guvernante nepricepute si materiale de rochii de la Paris. Uneori, din aceeasi poza ies fugind alti 3 copii, fara trasaturi pe chipurile incetosate, si incep sa se joace de-a fata-ascunselea printre farfuriile cu mancarea incremenita pe ele si lemnele marunte stivuite in hol.
Pentru ca unul dintre copiii-naluci isi dorea mult un caine, bucataria cea murdara i-a creat un caine dintr-o bucata de pagina de carte veche de bucate si un fulg de ovaz, care a capatat viata in momentul in care o picatura de whisky i-a cazut in gura. Noaptea, nu se mai aud doar pantofii copiilor alergand pe gresia tip arlechin, acum rasuna si latratul anemic, in galgait de alcool, al cainelui pe care cele trei femei il hranesc numai cu whisky. Ziua, cainele fixeaza paharele goale, asteptandu-si ora inaintata a mesei. Nu am strans nimic, fantomele nu trebuie deranjate de la locul lor.
