Mie imi place sa ma intalnesc cu oameni si sa nu facem nimic. A inceput sa-mi placa nimicul mult, mult. E ca o plutire pe o saltea pneumatica, pe apa sigura. Atunci sunt impacata eu cu mine, nu mai am dorinte, ci-mi place si sunt multumita cu tot ce am si tot ce sunt. Si in loc sa ma moleseasca imi da o liniste in ganduri asa placuta!
Mie imi place acum sa numesc depresia-confuzie.
Mie imi place sa am placeri de om batran, sa ma plimb la soare pe bulevardul Aviatorilor si sa ma opresc pe o bancuta, sa-mi pice frunze in cap si sa ma odihnesc, mai ales ca toata ziua car cate o plasa incarcata incolo si incoace, parca nu o sa mai termin niciodata de adus lucruri :(.
Mie-mi place sa ma uit in urma si sa vad unde eram si unde am ajuns si sa-mi dau seama ca nu pot face comparatii, ca nu are sens sa am regrete sau sa ma judec aspru. Mie imi place sa fiu fericita fara motiv o secunda mai tarziu dupa ce mi-am amintit de o intamplare urata si sa nu ma consider anormala pentru ca sunt asa.
Mie-mi place sa ma laud ca o sa inventez optimistul utilitar si spun tuturor de el. Si i-am facut si o schita si ma gandesc ca daca o sa cred destul de puternic in el, el o sa si apara si o sa-mi curete cu clor mazga pesimismului in fiecare luna. Multi oameni cred in pesimism si-l considera un fel de realism si cred ca optimistii cred in povesti de adormit copiii. Dar pe mine pesimismul ma trage in jos si-mi distruge tot entuziasmul.
26 comments:
Ireano dragă, frumos ai mai definit mătăluţă nimicul. Frumos.. Insă eu am alta concepţie asupra lui. Eu am impresia că dacă mă intâlnesc cu cineva si nu facem nimic, mă ia drept fraier. :P
si de ce e rau sa fii fraier, ma rog?
Context:
-M-am întalnit cu Diana aseară. Şi am fost la ea acasă..
-Şi.. ce-aţi făcut ?
-Nimic :(
Deci nu e "acel fraier", la care te gandeşti tu.
aaaahaa.
lasa ca ajungi tu la varsta mea cand o sa poti face orice, chiar o sa poti dormi cu o fata fara sa faci nimic si tot nu o sa te considere nimeni fraier! :P
Despre pesimisti. Exista un pesimism defensiv, constient, plin de ironie si detasare, dar care nu este un pesimism in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba...
Scumpă coniţă, mulţumesc pentru urări. Însă glumeam. Voiam doar să vad ce-ai zice despre genul ăsta de atitudine, si cum o să argumentezi acel "e bine să nu faci nimic". Ai făcut-o ajutându-te de vârstă, pe care ai asociat-o cu experienţa. Frumos :)
P.S. Ireano! :P
Mai degraba opusul.
Eu stiu. Eu am inventat alpinismul utilitar, si oamenii ma apreciaza in fiecare zi pentru munca pe care o fac.
"optimistul utilitar":) nice
Si pe mine ma incanta ideea de a ma vedea cu cineva si de a nu face nimic. Nasol e ca nu oricine iti poate fi partener de facut nimic. Daca nu stie sa vada farmecul clipelor in care doar sta langa tine, nu prea merge :(
Daca alergi incontinuu la un moment dat iti dai seama ca a trecut timpul si n-ai facut nimic mai repede, doar a trecut. Pe urma iti dai seama ca nici macar nu stii sa stai. Incerc de ceva timp sa invat sa stau, sa nu fac nimic. Sper ca fac progrese si pot sa stau si eu pe o banca.
Draga Irene, fiind primul comentariu la o insemnare a ta, vreau sa iti spun ca am inceput sa fiu dependent de aroma si savoarea scrisului tau, asteptand de fiecare data sa vad ce dar ne mai aduci.
Gustul pentru nimic, pentru lipsa, pentru detasarea de concret si actiune scapa multora, care cred ca toata aceasta zbatere zadarnica si permanenta ar schimba macar cu o palma mersul vietiii lor sau al celorlalti.
în sfârşit o persoană care preferul nimicul ... suntemi rari ;)
ah, continua, te rog...imi place sa raman ore in sir pierduta pe strazi uitate, sa ma cufund in lumea mea, sa ma surprind zambind fara sa stiu de ce, sa povestesc despre placeri, sa asortez gandurile mele cu vorbele din jur, sa tes un viitor din ata fina de idei ... "imi place" ca te-am gasit :)
optimismul utilitar este o unealtă cât se poate de reală. i se spune şi altfel, dar numele pe care i-l dai tu e parcă mai clar, mai ştiinţific :). e de avut încredre în el, de practicat, de stăpânit, mintea-cea-de-ostrogoată.
şi apoi, dacă doriţi să revedeţi, din programul de Revelion. now & then :)
http://mintea-de-ceai.blogspot.com/2005/08/fericire-vs-nefericire.html
:)
love the nimic, embrace the nimic, stai pe bancuta si zambeste la vant - that's the living :)
optimismul utilitar might me the best fuckin' concept anyone has ever invented so far...so keep working on this and thenm tell us:)pleaseeeeee
ia te uită, ostrogoată optimistă, ce dă năvală lumea la utilitaru'! toată blogosfera a trecut pe ceai cu biscuiţi :).
http://www.pidjin.net/2007/09/22/ze-list/
urmează linku din ştire. nici nu ştiam prin ce loc cool mă plimb de mai bine de o lună :). bravos.
da, am vazut acum cateva zile :)e foarte magulitor :D
pentru mine a fost o surpriză. nu că n-ar fi meritată poziţia, ba poate chiar mai mult din punctul meu de vedere (este, alături de un altul la care ţi-am trimis incident un link acum vreo câteva zile, blogul pe care mi-am petrecut cel mai mult timp în ultima lună şi ceva de când l-am descoperit [nu c-ar fi prea multe cele pe care le citesc]). dar n-aş fi putut spune că e un loc 'cool' :).
(ps răutăcios: nu ştiu câţi dintre cei care te linkeaza apreciază cu adevărat gustul ceaiului tău :)
:) sunt convinsa ca nu m-ar avea in blogrol daca nu ar aprecia ceva oricat de mic pe aici.
m-ai înţeles bine, da?, deci nu că n-ar fi lucruri de apreciat! hehe, câte încă, la tot pasul, dar...
în fine, era un gând trecător, important e că eu am descoperit grădiniţa, pietrele, iazul mic şi casa de ceai şi mi-e bine aici.
da, am inteles. ma refeream la faptul ca nu am un blog de o anumita valoare. este prea personal ca sa poata evaluat cumva. fiecare il apreciaza cum vrea si cat vrea. oricum ar fi e bine.
oricum ar fi e bine :))). agree.
ps: ai grijă cu dictatoraşii (nu, diminutivul nu diminuează pericolul!). nu subestima ciuperca! este destul de încuiată şi capsomană încât să devină capabilă de un zel nebun...
(gata, te las acuş, mai vedem...)
e foarte nice ce zici, modul cum privesti lucrurile...poate e mai bine sa te deconectezi cateodata, sa vii tranquille, mai je m'en fiche-ist...e bine sa faci si nimic.
Optimismul e minunat. Eu una il simt rar, fiind o pesimista inraita. Am ajuns sa cred ca asociez optimismul cu fericirea. Nu e de mirare ca optimistii sunt mai entuziasti...doar sunt mai fericiti...
Si mie-mi place nimicul.... iti da uneori senzatia de absolut
Post a Comment