Monday, September 17, 2007

Inceput de luni

Dimineata, am vazut pe fereastra de la baie, pe antena unui bloc, un soim gras, care tipa fara incetare. Nu am mai vazut niciodata soimi in Bucuresti. Fereastra mea de la baie dadea intotdeauna spre New York, pentru ca se vedeau peretii gri si murdari si se auzeau sirene de ambulante si politie. Era o atmosfera de NYPD Blue. Celelalte ferestre de baie au apendice precum aparate de aer conditionat sau gratii si uneori, prin ele, au incaput infractori chinezi si au spart apartamente. Soimul a fost ultimul amanunt de atmosfera de NY, pentru ca in timp ce-l priveam a inceput sa se auda tare si clar "Desteapta-te romane". Venea probabil din curtea unei scoli, unde incepea scoala in mod specific romanesc. Nu cred ca o sa mai vad de acum inainte Ny pe fereastra mica. Raman inchisa in Bucuresti.
Apoi in metrou am vazut ceva ce mi-a pus un nod in gat si m-a intristat si mi-a intrat in cap. Plutea pe peron un fluture rochita randunicii. Confuz si obosit, a zburat in dreapta, in stanga, in sus, spre un neon, apoi s-a lasat jos, pe patratelele crem, de ciocolata alba comunista si a ramas acolo, cu aripile stranse sus. Ma uitam la el, in acelasi timp se uita la el si un domn in varsta, asezat pe scaun rosu si lucios. M-am gandit: "oare s-a asezat fluturele ca sa se odihneasca sau sa-si astepte moartea sau a murit?" Si m-am gandit sa fac o fapta buna mica si sa ma duc sa iau fluturele, sa ies sus, la soare si sa-l asez pe frunze, sa aiba inca o sansa. Atunci a venit metroul, domnul s-a ridicat si pana sa apuc sa fac un pas, piciorul domnului in varsta a strivit fluturele, l-a rasucit sub pantof, tavalindu-l inainte si inapoi, facandu-l pulbere gri.
Eu nu stiu, domnul in varsta stie daca a facut asta din mila sau din rautate sau din indiferenta. Stiu doar ca este a mia oara cand vreau sa fac o fapta buna mica si nu apuc, pentru ca aman prea mult momentul, pentru ca ma gandesc prea mult inainte. Poate gestul meu nici nu ar fi contat, poate fluturele murise demult. Dar acum ma tot gandesc la el si imi pare rau ca nu am facut nimic pentru o fiinta atat de mica.

16 comments:

dosvida said...

Buna, imi place blogul tau, vrei sa facem schimb de linkuri?

Anonymous said...

Iti doresc ca maine sa fie mai bine :)

Anonymous said...

Poate domnul in varsta a facut asta dintr-un reflex fara sa simta, fara sa mai gandeasca de mult nimic, urmand doar sabloane ale unei minti inguste. Si atunci merita sa urasti dar nu pe domnul batran ci caile inguste in care traieste. Cat despre fluture, nu va mai avea nevoie sa mearga cu metroul niciodata.

Anonymous said...

Gandeste-te cat de aiurea ar fi fost ca cineva sa il calce din greseala, inainte sa poti face ceva.
Asa, tu l-ai vazut disperat, dar intro oarecare siguranta si n-aveai motive sa te grabesti.
Ce s-a intamplat a fost total imprevizibil si din punctul tau de vedere de neimaginat. Adica, de ce ar vrea cineva sa calce un fluturas? :(

Anonymous said...

Vreau sa te scap de povara asta, pe care probabil o consideri blestem, si sa te las sa ma ajuti in fiecare dimineata cu cate ceva. Cum facem :P ?

Anonymous said...

io cre'ca murise deja, ca i se terminasera alea citeva zile si de-aia si coborise la metrou. e un fel de cimitir al elefantilor pentru fluturasi metroul. iar domnul cu pricina era doar un undertaker deghizat, nu trebuie sa i-o iei in nume de rau. e si asa destul de greu pentru el sa se plimbe toata ziua cu metroul si sa se ocupe de toti fluturasii care vin acolo sa moara.

Iren said...

edar: multumesc frumos, dar blogrollul meu este mult prea lung si am hotarat sa nu mai adaug alte linkuri. imi pare rau.

meplusmyself: mersi, e mai bine.

len: acum fluturele umbla probabil cu un elicopter din praf nepamantean.

zmagoo: ce povara?

v: atunci nu mai vreau sa merg cu metroul!

Anonymous said...

io din acest motiv am renuntat la metrou. si la aleile parcurilor, unde ieseau sa moara gindaceii aceia mici si rosii carora li se spune "ochiul domnului". acolo toata lumea e undertaker.
:(

Anonymous said...

- The best thing for that fish would be... if he could just drive steadily... forever.
- I guess these are his last moments of life. Shall we say some words? I didn't know you... but I want you to die knowing that you were loved. I love you.

[...]
- Oh, God. That little girl is gonna have to watch it.
- But at least they know. At least we're all together on this.


de dialogurile astea din Me and You and Everyone We Know mi-ai adus aminte, regină ostrogoată. probabil ştii filmul (dacă nu, ţi-l recomand neapărat, unul dintre cele mai frumoase filme care există), deci îţi aminteşti despre ce vorbesc.
cel puţin tu ai fost acolo lângă el când s-a întâmplat. fii sigură că te-a ştiut...

Anonymous said...

poi.. spui ca niciodata nu poti sa`ti dovedesti "filantropia" sincera deoarece ai ezitari cand vine vorba sa iei o hotarare. Ieri n-ai apucat sa faci gestul salvator deoarece aveai incertitudini. Asta era povara, si pot sa te scap de ea, spunandu-ti exact ce-mi tre`be, fara ca tu sa mai risti sa pierzi ocazia de a ma ajuta, in timp ce meditezi. :)

Anonymous said...

uite niste specimene de rapitoare de Oradea. http://te.stiu.info/?p=316

mi`am amintit de ele inca din primele cuvinte ale articolului :).

Iren said...

anonymous: daa, stiu "Me and You and Everyone We Know" :) si mie mi-a placut si m-a suparat in acelasi timp, ca orice film frumos in care-mi regasesc ideile pe care le consideram atat de originale :)

zmagoo: nu am incertitudini, mai degraba latenta in actiune. ma pornesc greu, mai ales cand e vorba de gesturi mici. pentru ca mi se pare ca-mi zic mereu "e oricum un gest mic, nu conteaza, mai bine sa ne concentram pe gesturi mari".

Anonymous said...

mă bucur sooo că ţi-a plăcut, ostrogoato! am pus filmul ăsta de vreo 5 ori în prima săptămână după ce l-am văzut.
uită supărarea. hai, admite că sunteţi doi-trei care aveţi aceleaşi idei :). suntem totuşi 6 miliarde pe lume.
mai ales că gândirea şi apoi ceea ce numim imaginaţie sunt atât de greu de rupt de pattern-uri! iar când ai spus pattern, ai spus indiscutabil posibilitatea ca altcineva să-l fi urmat :).
a putea s-o ţii pură, necontaminată, complet suspendată, câtă vreme trăieşti 'în lume' mi se pare poate imposibil. deşi, cine ştie... poate sunt tehnici de a o izola...

(asta complet off-topic, admiţând că la tine pe blog nu se face dans tematic :)))

Anonymous said...

şi ia te uită, fără să-l fi văzut, mă apuc să vorbesc exact despre postul următor al tău :)

dorin said...

n-ai citit faza aia ca in curand nu vom mai vedea fluturi la noi? ca incep sa migreze mai spre nord ca la noi s-a facut prea cald dintr-o data si nu reusesc sa se adapteze... si in curand o sa ii urmeze si pasarile...

Iren said...

unde ai citit tu ceva atat de apocaliptic? :-s