Tuesday, November 13, 2007

Un fular lung cat China

Imi plac mult, mult, fularele. Alea lungi si late, care au culori pentru fiecare tip de dispozitie, in care te poti infasura ca o mumie si care dau o casa respiratiei tale, atunci cand esti racit si afara e foarte frig. Si-mi plac pentru inca o mie de motive si mi-as dori sa existe o tara in care totul sa fie un fular continuu, unde sa ma mut si sa traiesc fericita, printre ochiurile de lana.
Dar, mai ales, imi plac fularele pentru ca te ajuta sa pari normal intr-o lume prea normala, dar in acelasi timp te lasa sa fii tu insuti. E ca si cum iti inchizi balconul si-ti pui jaluzele.
Dimineata, pe cand mergeam pe drum si eram foarte racita si suparata, m-a cuprins pe neasteptate o criza de ras interior. Crizele de ras interior sunt foarte periculoase pentru ca se transforma subit in crize de ras exterior exact cand ai nevoie mai putin de asa ceva. Si uite asa, mergand eu pe drum, avand absolut toate motivele sa fiu suparata, m-am apucat sa rad cand mi-am amintit ca numele pisicului meu este "Dictatorul. Oribilul norvegian", cand mi-am amintit de proprietarul meu pe care brusc nu reuseam sa mi-l inchipui decat intr-un kimono in culori calde, cand mi-am amintit de pisicul Eugen Cel Cu Gura Mare si de multe altele. Si cum nu ma mai puteam opri din ras si incepusem si sa improsc cu lacrimi din cauza asta, mi-am tras repede fularul peste fata si oamenii nu s-au mai uitat ciudat la mine. Cu un fular drept pavaza, poti rade de dimineata pana seara, fara sa mai fii considerat nebun.

8 comments:

Anonymous said...

Fular lung: http://tinyurl.com/ywzck6

poza e de aici: http://tinyurl.com/27ruk3

Unknown said...

Sau mai interesant ar fi sa iti montezi un ochi de sticla, mare cat un pumn, si atunci toata lumea o sa fie ocupata sa se uite la el si sa se minuneze, iar tu poti sa faci absolut orice.

Inclusiv sa mergi in fundul gol pe strada, razand si eventual infasurata intr-un fular. Preferabil unul ce se potriveste coloristic cu ochiul cela mare cat o minge de tenis.

UnCopilutz said...

Într-adevăr, este şi fularul o variantă de a încerca să te faci invizibil. Sau mai puţin vizibil. Întreabă-i pe ultraşi.

comanu said...

sa stii ca si broboadele babutelor au acelasi rol.
sa rada posesoarele pana raman fara dinti.

Carmen said...

Ador fularele si esarfele... culmea chiar mi-am impletit unul (timp de un an de zile), lung de vreo doi metri, in care m-am cufundat de fiecare data cand mi-a fost frig, cand ma bufnea rasul sau planul sau vreo chicoteala nevinovata. Fularele sunt intr-adevar o adevarata senzatie. I-am pus si ciucurasi. E albastru :)

Anonymous said...

Dacă râsul este anormal, ce faci atunci când îţi vine să plângi, nu poţi pune pe ochi ochelari de soare toamna. Dar dacă ploaia este cu soare... dacă îţi vine să râzi şi sâ plângi în acelaşi timp? Am o soluţie mai simplă, nu-i mai băga în seamă pe cei din jurul tău, poate că nici ei nu o să te bage în seamă. Sau chiar dacă se uită la tine, până la urmă ei sunt nişte necunoscuţi, pe când persoana din interiorul tău îţi este foarte dragă.

Anonymous said...

doamne, de cate ori nu imi vine sa rad de una singura, ca proasta, pe strada si sa nu am niciun fular la indemana! :D

Warmer Climes said...

cat de cul.