Am obosit, vreau sa vina mai repede vacanta de iarna. Cand eram mica, primul lucru pe care-l faceam cand intram in casa era sa-mi asez manusile pline de zapada pe calorifer. Mirosul de aer proaspat si rece si de zapada ( puteti sa va inchipuiti ca am intalnit un om caruia mirosul asta i se pare urat?) plutea in jurul meu. Cand zapada se prinde de lana se transforma in ciucuri de toate marimile. Nu am mai mancat de mult timp zapada. Mi s-ar parea prea murdara pentru asa ceva, va dati seama ca am trecut prin destule intamplari murdare de am ajuns sa cred asa ceva?
Deci intram in casa si-mi asezam manusile pe calorifer, ghetele lasau apa pe covor si aprindeam lampa de sus, care avea un bec chior. Si se auzea foarte clar ceasul ticaind cuminte in camera. Nu mai am de foarte multi ani ceas in camera, nici la mana. Cumva, ticaitul lui a ajuns sa ma calce pe nervi la un moment dat. Dar acum cred ca as prinde drag de un ceas mare, alb si rotund, care sa para ca merge mai incet si mai somnoros decat altele.
Asa ca o sa-mi cumpar un ceas cu fatza mare, o sa vad iar aprinzandu-se luminile pe Magheru ( probabil tot alea albastre si oribile de anul trecut), o sa vina iar sarbatorile si iar Anul Nou, pe care eu nu-l plac deloc, pentru ca am impresia ca toti asteapta de la mine sa-l petrec intr-un mod cu totul deosebit, cand eu nu vreau decat sa fiu cu cei pe care-i iubesc si sa rad si sa am tot felul de struguri si chestii rotunde pe masa, asa cum zic multe traditii neromanesti ca e bine sa ai. Vreau sa vina iarna, sa fiu in vacanta si sa ma plimb pe Magheru la ore imposibile!
ps: cand eram mica aveam costum din ala de fash intreg. galben. bun pentru bataile cu zapada. aratam si atunci ca un pui, doar ca atunci aratam ca un pui marunt si uratel, cu parul in ochi iar acum arat ca un pui visator, aflat la pubertate si cu cizme zgariate.
18 comments:
manusi cu degete sau fara? cu un snur lung care le unea? cunosc privelistea, caloriferul cu 2-3 schimburi de manusi/ciorapi si adidasii cu talpa de plastic renumiti pentru alunecarea usoara pe gheata.
dar iarna aducea in vremurile de demult si romantismul lumanarilor in ferestre cu economisirea energiei. atunci doar luna singura, dupa dispozitia ei colora peisajul si chichotelile aburinde ale saniusului.
frumos... seamana cu iernile din copilaria mea(manusile pe calorifer, mirosul de aer rece... il ador); si eu aveam costum din fas intreg, dar visiniu.
multumesc pentru refresh.
aaa, si eu vreau de mult timp sa-mi iau un ceas rotund, clasic, cam asa sa arate: http://img100.imageshack.us/img100/5530/6145169mdvv4.jpg
Salut,
MbDragan.com te invita la un ceai!
Ce zici?
O zi buna,
Marius Bejan
Project Manager @ MB Dragan,
true) Interactive Agency
marius@mbdragan.com
www.mbdragan.com
+40 746 01 33 33
doamne, cat imi place mirosul ala! eu le puneam pe soba si-mi placea la nebunie cand incepea sa miroasa. si imi mai placea sa vin imbujorata de la bataile cu zapada si sa mi se abureasca ochelarii cand intram in casa...
nu ştiu de ce zăpadă ai avut parte, în colţul meu de ţară zăpada continuă să fie curată şi ce-i mai important comestibilă. Aşa că lasă Magheru şi dă o fugă-n codrii Bucovinei să te înfrupţi din nou cu zăpadă.
Zapada si mere coapte ...
Costumul meu de fash era alb. Eram ca un bulgarel de zapada. Atunci aveam camuflare, acum a disparut decorul de iarna, cel putin in capitala.
P.S. Multam de post. M-a dus cu gandul la saniusul de pe vremea cand eram si eu "un pui marunt" :)
Aveam si eu costum de fas intreg. Era rosu al meu.
Eu mereu cat am fost mica, mi-am dorit intotdeauna sa fac un om frumos de zapada. N-ar reusit asta nici acum.
(Ce random a fost ăla cu ceaiul.)
păi bun, vacanţa vine, dar copilăria ce face? :)
Postul asta imi aduce aminte de diminetile din scoala generala cand bunica incalzea apartamentul lasand usa cuptorului deschisa. Aceeasi tehnologie o folosea si ca sa-mi incalzeasca hainele si sa-mi usuce costumul de bataus__al_zapezii. Imi aduc aminte de mirosul de cozonaci din bucataria minuscula si de studentii la teologie care veneau cu colindul. Si de globurile veritabile de sticla, fragile si complicate. Orice glob care nu sare cand ii dai drumul pe podea merita pastrat.
daaa...globuri din alea de sticla, colorate in o suta de culori si cu modele argintii imposibile. si miros de caldura facuta cu lemne, ceai fierbinte, venit acasa seara, cu obrajii rosii si cu zapada prin par.
frumos...
La 4 ani aveam niste pantaloni foarte grosi pe care ii uram. Ieseam in zapada si nu ma puteam misca.
Ehee...exact. Asa a fost si copilaria mea. faceam cazemate cu copii din fata blocului si ne uita dumnezeu afara in zapada, si era bocna,inghetata si plina de zapada, abia intram in casa. Si eram imbujorata....niste obraji rosii rosii si radeam, radeam din orice, nu aveam griji, probleme si responsabilitati.
si eu detest Anul Nou din exact acelasi motiv :) realitatea perfecta pentru iarna se afla, pt mine, undeva intr-un sat de munte - unde si eu am in jur de 7 8 ani
imi place cum scrii apropo :p
Fashul meu era albastru cu un cordon ce il legam la mijloc. Fularelul era nelipsit si bineinteles legat la spate. Manusile? Cu snuruletz pentru ca aveam obiceiul sa raman fara ele. Saniutza era pregatita, fratele meu mai mic statea in fatza mea... tata ne tragea si ne mai si trantea in ditamai movila de zapada. Acum realizez ca a trecut prea repede copilaria, ca iernile pline de zapada, tzurtzuri, portocale, vata in bradutz, bomboane, papusi, beculetze, beteala, cozonaci si friptura nu vor mai exista prea curand in viata mea.
durerea mea cea mai mare a fost ca n-am avut fash intreg, nici manusi legate cu atza :-((( dar aveam, in schimb, soba
si n-o sa uit niciodata cum intram in casa inghetati de frig si ne repezeam sa ne aruncam gecile si cizmele si sa punem picioarele pe soba calda!
Post a Comment