Cateva palate mici

Mie imi plac magazinele mici, de cartier, la fel de incapatoare ca niste lifturi. De fapt ar putea sa faca un magazin in fiecare lift. Sa se vanda paine, chibrituri sau zahar, genul de lucruri fara de care ramai mereu.
Pentru ca sunt atat de mici, magazinele astea te forteaza sa te apropii de oameni. De unii te apropii chiar mai tare, fizic, decat te lasa unii oameni dragi.
Si-mi mai plac cutiutele astea pentru ca miros atat de interesant. De la mirosul-mumie de aprozar comunist, din coji de cartof, praf si mere romanesti, pana la bizara combinatie de miros de levantica, piele de lup si par de varcolac, dintr-un magazinas din zona universatatii.
Unele magazine sunt intunecate si misterioase, cu lumina aurie, ca de miere intrand pe ferestre si atmosfera de pravalie din Cairo. Altele sunt atat de albe si vesele, ca pare mereu ca in afara lor e soare. In altele vrei o canapea, pentru ca te podideste imediat somnul, cum intri in ele.
Spatiile parasite, unde au fost odata magazine de cartier, mi se par foarte triste si deprimante. Ca niste cutii in care au murit greieri ( japonezii sunt indragostiti de cantecele greierilor. in trecut ii prindeau si-i tineau in cutii. uneori uitau sa le dea de mancare asa ca greierii ajungeau sa-si manance picioarele de foame. si cutiuta muzicala, cantatoare de simfonii greieresti, se stingea.)

Am in bradul cu neornamente de craciun un ceas de mana barbatesc. Face "tic-tac" atat de tare incat il aud noaptea, chiar daca imi pun o perna peste cap. Nu-l opresc pentru ca de obicei nu ma intervin in viata nimanui, fie el om sau lucru, daca el nu-mi cere.
Nu vi se pare foarte ciudata expresia "i-a sunat ceasul"? Alarma de la ceas suna cand vrei sa te trezesti sau sa-ti iei doctoria sau ca sa-ti aminteasca de ceva. Nu pot sa sufar alarmele sau gongul pendulei. De obicei nu folosesc nicio sonerie. Cand M. isi punea ceasul sa sune strident, dimineata, eu saream mereu prima din somn cu inima in gat, cu senzatia ca mor de spaima. Probabil am fobie de alarme. Poate pentru ca pana acum, vestile cele mai rele au aparut intotdeauna dupa ce un telefon a sunat tare si rau, in linistea unei duminici adormite.